Deși nu-mi aduc aminte să mai fi văzut vreun film din această serie, ăsta mi-a plăcut mult de tot. Pe imdb este categorisit ca fiind horror, action, sci-fi. Pentru mine nu e horror, e un thriller foarte alert. Face parte din gama „Texas massacre”, „Helloween”, însă puțin altfel. Adică variațiuni pe tema.
Este un film bine făcut, te bagă în scaun și în corzi de la început până la final, însă nu de groază, ci din cauza ritmului alert în care se succed crimele. E un fel de „Serious Sam” sau orice alt joc de hack & slash. Apuci ce armă-ți pică-n mână și tragi / dai. Dacă nu o faci tu, o fac ei. E care pe care.
În prezentarea filmului se spune că „la o distanță de câțiva ani după ce l-a cruțat pe cel care i-a ucis fiul, fostul sergent de poliție Barnes ajunge șeful securității pentru senatorul (de fapt, vă spun eu, care am văzut filmul, că e senatoarea) Charlie Roan, o candidată la președenție luată în vizor pentru a fi ucisă în noaptea de Purge, datorită faptului că a jurat să elimine această sărbătoare”. Acum… sărbătoarea asta este – vorba unui personaj din film – un fel de Helloween pentru adulți, de vreme ce numai jmecherii de jmecheri de prin cartiere și de peste hotare sunt pe străzi și ucid în voie. (da, vin grupuri întregi din Europa special pentru această noapte)
Filmul este clar SF, se petrece într-o lume nu neapărat postapocaliptică, dar post-război. Eu n-am priceput deloc că monsieur Barnes ar fi fost polițist în vreo altă viață. Pomenește doar de uciderea fiului său într-o astfel de noapte.

De fapt ce este „purge”? Purge este o perioadă de 12 ore (de la 7 pm la 7 am) care se aniversează în fiecare an pe 21 spre 22 martie. În acest răstimp absolut orice este legal. Chiar și crima este legală și nepedepsită. Poliția, pompierii și ambulanțele nu există și nu acționează pe durata acestui eveniment. A început ca fiind sărbătorirea noii ordini, a noului Guvern al S.U.A. după terminarea războiului și a ajuns să fie o noapte oribilă în care orice este posibil și în care oricine este expus, cu excepția politicienilor de grad 10 (adică ăi mai mari și mai tari).

Numai ce te faci că domnița Charlie Roan a asistat neputincioasă la uciderea familiei ei cu vreo 18 ani în urmă și de atunci a jurat că va face să dispară acest obicei, drept pentru care intră în politică și acum este senatoare, candidată la președinție și din câte se pare, cam are câștig de cauză. Treaba fiind extrem de simplă, de data asta nu există absolut nici o restricție, toată lumea este expusă și ditamai armada pleacă să o ucidă pe doamna care vrea să-i înlocuiască pe „Părinții Fondatori”.

Costumele de Purge sunt un fel de Helloween macabru, dar reușite și acțiunea pornește. Avem eroi și anti-eroi, avem echipă și (nu valoare, steliștilor) trădare (rimează, nu?).

Una peste alta eu recomand filmul celor doritori de adrenalină în fața ecranului, celor ce sunt obișnuiți cu „head-shot”, reîncărcare rapidă și mergem mai departe, să ucidem toată hoarda până ajungem la bossul cel mare.