CONJURÁ, conjúr, vb. I. 1. Tranz. A ruga cu stăruință; a implora. 2. Intranz. (Rar) A conspira, a unelti; a complota. – Din fr. conjurer, lat. conjurare.
Sau la ce folosește o tablă Ouija.
Povestea este extrem de simplă, ca la orice film horror: o mamă își crește cei 4 copii (două fete și doi băieți) într-o suburbie a Londrei, după ce soțul s-a decis că vrea să aibă niște gemeni prin vecini.
Suntem la finalul anilor ’70 și traiul e greu, mai ales că fostul tată nici măcar pensia alimentară nu o mai plătește. Cea mai afectată de plecarea bărbatului este fetița în vârstă de 11 ani, care, împreună cu prietena ei cea mai bună contruiește o tablă Ouija în încercarea de a-și revedea tatăl.
Pe cealaltă parte a Oceanului, în S.U.A., vestiții luptători cu demonii, Ed și soția lui, Lorraine, sunt invitați pe la diverse emisiuni televizate alături de psihologi și alți oameni de știință și dezbat problema manifestărilor paranormale.
Pe fondul unui scandal mediatic în S.U.A., biserica catolică refuză să se implice în cazuri de activitate paranormală și-i roagă pe Ed și Lorraine să meargă la Londra și să confirme sau infirme dacă este nevoie de intervenția bisericii (exorcizare) sau nu.
Uite așa începe aventura celor doi americani pe pământ european și așa se face că Janet are noroc și scapă cu viață din încercarea unui demon foarte puternic de a pune stăpânire pe fată și pe familia ei.
Filmul este foarte bine făcut. Am mâncat floricele tot timpul, dar, dacă ar fi fost 3D sigur m-aș fi scăpat pe mine. Așa, m-am încordat în scaun de câteva ori și am plecat urmărind umbrele care treceau pe lângă mine.
Pentru mine această serie este la fel de bună precum seria „Nightmare on Elmstreet” sau seria „Poltergeist”, deși cred că „The Conjuring” mi-a dat niște sentimente mai puternice decât „Poltergeist”, pentru că acolo știai deja că fata este bântuită și te așteptai la anumite manifestări, pe când aici totul a pornit dintr-o dată.
