Cărți, concerte și călătorii

Categorie: Concerte Page 1 of 2

concerte, muzica, festivaluri, rock, thrash, doom, gothic, metal, heavy, industrial

Rammstein în Cardiff 30 iunie 2022 – peripeții

Așadar să pornim cu începutul: în mai 2021 am cumpărat împreună cu amicul meu bilete la concert Rammstein în UK și am ales Cardiff în detrimentul lui Coventry, deoarece locuim la o distanță destul de apreciabilă de ambele orașe, dar cumva nu prea sunt curioasă să merg tot în zona Birmingham (unde am mai fost la concerte) așa că am zis să profit și să vizitez puțin și capitala Țării Galilor.

Din motive de pandemie Covid 19 turneul european al celor de la Rammstein a fost anulat în 2021, așa că ajungem la ziua de 30 iunie 2022. (de fapt este turneul restant din 2019)

Eu am fost la serviciu pentru câteva ore (program redus), amicul meu a avut toată ziua liberă, stabilisem să ne vedem la gară (deși locuim în case alăturate, suntem vecini) cu câteva minute înainte de sosirea trenului, ca să-l ajut să-și cumpere bilet, el neavând experiența călătoritului cu trenul prin UK, cum am avut eu. Zis și făcut, ajung acasă pentru câteva minute (ca să înțelegeți, ca să ajung de la serviciu la gară trec pe lângă casă oricum), iau bagajul, dau de mâncare pisicii, urma să lipsesc 2 zile de acasă și plec spre gară. În timp ce eram prin casă, primesc mesaj de la amicul meu „trebuie să aleg opțiunea x la bilet, nu?” de unde înțeleg că s-a descurcat și și-a cumpărat biletul de tren și singur. Uraaa, o mică victorie pentru mine!

Ajung în fața gării, ne întâlnim, ajungem pe peron, mai stăm câteva minute, vine trenul, ne urcăm. (avem o escală) În tren fiind, vorbim, la un moment dat amicul scoate biletul de tren din coperta telefonului, mi-l arată și-mi spune „eu, vrând, nevrând, trebuie să mă întorc acasă azi, că pe bilet scrie doar 30 iunie 2022”. Eu rămân interzisă. Ca să înțelegeți, când cumperi biletul dus-întors în UK, îți scrie pe biletul de dus ziua în care călătorești (să zicem azi) și pe biletul de întors îți scrie că ai dreptul la o călătorie între Cardiff și Worcester (se pronunță wustă) (cazul nostru) între ziua în care ai plecat și până în 30 de zile. Cazul nostru era 30 iunie 2022 – 29 iulie 2022. Deci amicul avea un singur bilet, nu două. Moment în care rămâne el interzis, că-l întreb unde e celălalt bilet, cel de întors și el zice „păi numai pe ăsta îl am”. Auch. Ok, ajungem în Hereford (se pronunță herăford), gara unde trebuia să schimbăm, să luăm trenul spre Cardiff și-i propun să mergem la ghișeul de bilete să explicăm ce s-a întâmplat și să vedem dacă ne pot ajuta. Zis și făcut, numai că trebuia să ieșim din zona peronului (știu că o să mustăciți și o să spuneți dăă, normal băi fată că ieși de pe peron ca să mergi la bilete, auzi la ea, dar vă rog să aveți răbdare să citiți până la capăt) și trebuia să trecem biletul prin aparat (nu știu cu să-i spun altfel) ca să deschidă poarta și era destul de mare probabilitatea ca aparatul să rețină biletul. Așa că decid să vorbesc cu stewarzii de la fața locului, să le explic pe ff scurt, că mergem până în Cardiff și că vrem să cerem niște informații la ghișeul de bilete. Unul dintre ei își folosește legitimația ca să ne deschidă poarta să ieșim. Ajungem la ghișeu, vreo 5 persoane în fața noastră la 2 ghișee, noi aveam 20 de minute între trenuri, dintre care ne mai rămăseseră vreo 14-15. Ne vine rândul, explicăm situația, ni se spune „cu părere de rău, nu vă putem ajuta, va trebui să cumpărați bilet de întoarcere, domnul din spatele ghișeului se uită la ceas să vadă cât timp mai avem până la sosirea trenului (mai erau vreo 10) și zice că poate suna la gara din Worcester, de unde ne-am îmbarcat și de unde a cumpărat amicul biletul (bine, și eu, dar nah) și să vadă dacă nu au găsit celălalt bilet în automat. Apreciem gestul domnului și-l întreb, dacă se găsește biletul, cum ajunge la noi, că noi deja suntem în drum spre Cardiff. Ne-a spus simplu, că dacă îi confirmă colegii din Worcester că au biletul, ne poate da o notă pe care să o folosim la întoarcere. Zis și făcut. Omul sună, vorbește, oamenii de pe partea celaltă a firului verifică, nimic. Evident că în răstimpul scurs de vreo oră și ceva, au mai fost și alții care au folosit automatul să cumpere bilete și chiar dacă l-au găsit, l-au aruncat la coșul de gunoi. Știu că și eu am găsit o dată, dar nu mi-am dat seama să-l predau la ghișeu…

Și în această notă puțin amară ne urcăm în trenul spre Cardiff. Ajungem , suntem cumva mânați ca oile toți într-o singură direcție, anumite ieșiri fiind blocate, garduri, stewarzi, poliție. Fiind prima dată în orașul respectiv, activez google maps, să găsim mai întâi hostelul unde îmi rezervasem un pat pentru două nopți, apoi să ajungem la stadion, unde se ținea concertul. Orașul absolut plin de oameni care clar mergeau la concert, râsete, veselie, bere și Rammstein (barurile puseseră muzica lor). Găsim hostelul în plin centru, la vreo 8 min de mers pe jos de la gară. Iau în primire patul, în timp ce amicul discută posibilitatea de a plăti și el pentru o noapte pentru un pat suplimentar. A fost singurul hostel în care a trebuit să-mi pun singură lenjeria pe pat. Toată. Am făcut patul. O să ziceți că nu mor, că acasă cine mi-l face? Sigur că nu mor, dar n-am mai pățit așa ceva, și făcându-mi patul, am descoperit cam cât praf există sub saltea și chiar un ciorap într-un colț, care evident nu era al meu. În plus, lenjeria de pat era încă umedă puțin (damp).

Revin la recepție, unde era un degeaba (adică era unul care se învârtea de colo-colo, dar fără să ia vreo atitudine sau ceva, îl întreba pe patron la fiecare chestie ce și cum). Și ni se dă varianta ca amicul să plătească 200 GBP (nu, mă iertați, am greșit, 199 GBP) pentru o saltea pe podea, într-o cameră în care mai puneau încă 2 saltele pe jos. Evident că i-am spus că e prea mult, așa că după niște multe alte minute de învârtit, socotit și explicații aberante din partea patronului am ajuns la concluzia ca amicul să plătească 50 GBP pentru o cameră în care se uscau și călcau lenjeriile de pat, unde avea o masă și 5 scaune, o pernă și o pilotă. Plătim. Înainte de plecare mi se dă un bilețel cu codul de la ușa de la intrare, fără nici o explicație despre cum ar trebui să-l folosesc. Era un cod de 4 cifre și H. Ați citit bine H. M-am mirat și l-am și întrebat: „sigur e H?” Răspunsul a fost ferm afirmativ. (era #)

Plecăm spre stadion, aveam doar vreo 7-8 minute de mers pe jos. Nu mergem prea mult, că pe la jumătatea drumului găsim o coadă formată clar din oameni care mergeau la concert. Ce face românul când vede o coadă? Se așează, indiferent despre ce e vorba. Ne așezăm, eu ezitând, dar n-am comentat. După vreo 2-3 minute, un domn steward ajunge pe lângă noi, cineva îl întreabă cum ajunge la poarta 7. Noi trebuia să ajungem la poarta 7. Coada era pentru poarta 6. Plecăm după cuplul care întrebase, intrăm în vorbă, mergem, găsim poarta. Erau vreo 5 culoare de intrare și găsim un culoar absolut liber. Pe sistemul intrai cum ajungeai. Control. Deschid geanta (știam, fusesem anunțați că se va face controlul bagajelor, așa că pusesem într-o ordine desăvârșită toate posesiunile valoroase într-o geantă de umăr de vreo 25cm pe 20cm), o desfac cât să se vadă înăuntru, mi se spune „thank you” și pe aici mi-e drumul. Ați reținut, da? Nu mi-a atins nimeni geanta, sau pe mine. Doar s-a uitat, a văzut ce era de văzut, și a zis mulțumesc și vă rog poftiți pe aici.  Să vă spun că accesul în zona în care aveam noi biletele (undeva sus, pe scaune) se făcea prin vreo minim 4 culoare? Are rost? Are rost să vă spun că după ce am intrat în zona de interior a stadionului acolo găseai chioșcurile cu mîncare și băutură? (nu sunt o obișnuită a stadioanelor) Mai are rost să spun că în fiecare zonă a se citi fiecare ieșire spre stadion avea un steward care te ducea până la scaunele pe care urma să le ocupi pe durata concertului? Mai are rost să vă spun că oamenii care au venit ca spectatori au fost absolut de toate felurile, inclusiv invalizi? De toate vârstele, categoriile sociale, etc. De ce fac aceste precizări? ia să-mi spuneți voi cam pe câte stadioane din România ați fost la concerte rock și ați văzut oameni în cârje, oameni în cărucioare cu rotile, oameni cu anumite deficiențe psihice (nu fac mișto și nu am chef de tâmpenii, vorbesc despre oameni cu deficiențe de învățare, oameni care au nevoie de însoțitor, că singuri nu pot ieși din casă).  Și uite așa ajungem pe stadion puțin după ora 17 și nu, nu era gol și am văzut oameni îmbrăcați în costume de Albă-ca-Zăpada, era un grup de vreo 4-5 băieți care purtau tricouri identice (nu de genul celor cu trupe, cum se vând la concert).  Ușor, ușor se cam umple stadionul. La ora 17 pe scena de lângă un stâlp urcă o domnișoară, spune ceva de genul că e din Franța și că de prin 2018 a avut onoarea să fie aleasă (împreună cu prietena ei zic eu) de către Rammstein ca tribut band și se așează la pian și cântă piese Rammstein. Aa, nu mai spun că tot timpul au răsunat în boxe piesele Rammstein pe stadion. Și vine și prietena ei și se așează față în față și cîntă la pian la 4 mâini piesele Rammstein și toată lumea e fericită și la câteva minute după ora 20 intră și Rammstein pe scenă. Show-ul a fost incendiar de-a dreptul. Poate sună a prostie, dar am simțit căldura flăcării din fața scenei, deși eu am stat la cuca măcăii, în partea opusă a stadionului. Nu mai zic când au pornit flăcările mai aproape de noi. Au fost 2 ore și puțin de cântat, de dansat, de bucurie imensă și de show pirotehnic de înalt nivel. Vă las galeria foto, pozele sunt făcute cu telefonul din dotare, un Samsung S21 ultra, neprelucrate. A plouat minimum jumătate din concert, dar ploaie torențială. Unde am stat noi, eram acoperiți, n-am simțit nimic. Celor care erau pe „gazon” nu le-a păsat de ploaie, de nimic. Deși am mai văzut Rammstein de 2 ori în România, show-urile nici măcar nu au termen de comparație. Am trăit show-ul cu bucuria unui copil care vede pentru prima dată un parc de distracții. Absolut toate aventurile și hostelul mizer n-au mai contat din clipa în care a început concertul. A meritat cu prisosință tot efortul. Am căutat date să văd câți oameni au fost pe stadion, dar încă nu a apărut nimic. Capacitatea stadionului este de 74.500 de locuri, dar nu toate au fost ocupate și ff mulți oameni au fost pe gazon, în cele două secțiuni: Feuerzone and the rest.

Setlistul l-am găsit pe wikipedia, dar pot confirma că acesta a fost:

 

https://en.wikipedia.org/wiki/Rammstein_Stadium_Tour

2022 Set list

  1. Music for the Royal Fireworks” (intro)
  2. „Armee der Tristen”
  3. Zick Zack
  4. Links 2 3 4
  5. „Sehnsucht”
  6. „Zeig dich”
  7. Mein Herz brennt
  8. „Puppe”
  9. „Heirate mich”
  10. Zeit
  11. „Deutschland” (Richard Z. Kruspe Remix) (interlude)
  12. Deutschland
  13. Radio
  14. Mein Teil
  15. Du hast
  16. Sonne
First Encore
  1. Engel” (with Duo Jatekok)
  2. Ausländer
  3. Du riechst so gut
  4. Pussy
Second Encore
  1. „Rammstein”
  2. Ich will
  3. „Adieu”
  4. „Sonne (Piano Version)” / „Haifisch (Haiswing RMX)” (outro)

Vă las și 2 linkuri din presa locală:

https://www.walesonline.co.uk/news/wales-news/rammstein-gig-causes-people-panic-24370191

https://www.walesonline.co.uk/whats-on/music-nightlife-news/rammstein-cardiff-gig-news-latest-24366398

Și acum galeria, în care veți regăsi după concertul Rammstein plimbarea de a doua zi dimineață la castelul din Cardiff și în parcul de lângă, Animal World pe numele lui.

https://andreeaw.sunphoto.ro/Rammstein_Cardiff_30_iunie_2022

 

Metalcore britanic la ARTmania Festival 2019: ARCHITECTS este noul nume confirmat

Sibiu, 13 decembrie 2018 – ARCHITECTS, binecunoscuta trupă britanică de metalcore, este noul nume confirmat la ARTmania Festival 2019, ce va avea loc în perioada 26 – 27 iulie 2019, în Piața Mare a cetății medievale a Sibiului.

Grupul a fost fondat în 2004, în Brighton (Marea Britanie), de către gemenii Dan și Tom Searle și are în palmares titlul de „Best British Live Band”, melodiile lor fiind descrise drept „imnuri impresionant și complex meșteșugite” de către cunoscuta publicație britanică The Guardian.

Inițial, proiectul se numea „Counting the Days” și avea un sound  aspru, dominat de o energie haotică și de ritmuri complexe, compozițiile fiind puternic influențate la vremea respectivă de „The Dillinger Escape Plan”. După lansarea primelor două materiale („Nightmares” – albumul de debut, în 2006; „Ruin” în 2007) și „Dead Swans”, un split EP (2008), grupul a semnat cu label-ul Century Media Records, cu care a și produs cel de-al treilea album „Hollow Crown” (2009).  

Dacă prin „Here and Now” (2011) au încercat să schimbe direcția înspre post-hardcore melodic, următorul material, „Daybreaker” (2012), a marcat reîntoarcerea la sound-ul cu care s-au făcut remarcați, dar și atingerea echilibrului dintre părțile melodice și cele dure/ aspre care au dominat începuturile ARCHITECTS. „Daybreaker” a reprezentat și momentul în care și-au făcut apariția versurile legate de temele politice serioase prezente pe agenda publică, aflate în contrast cu subiectele amuzante abordate în piesele lor vechi.

ARCHITECTS au la activ și un documentar, „One Hundred Days: The Story of Architects Almost World Tour”, lansat în 2013, anul în care au bătut palma cu Epitaph Records (label american independent condus de Brett Gurewitz, chitaristul trupei optzeciste de punk-rock „Bad Religion”). Sub Epitaph Records, trupa a adus pe piață „Lost Forever // Lost Together” (2014), albumul despre care se spune că le-a obținut faima și aprecierea criticii internaționale de specialitate, propulsându-i printre cele mai apreciate nume de pe scena muzicală mondială.

Anul 2016 a venit cu cel de-al șaptelea album de studio, „All Our Gods Have Abandoned Us”, dar și cu un moment foarte greu pentru trupă – trecerea în neființă a lui Tom Searle (membru fondator și principalul compozitor), după o îndelungată luptă cu cancerul. Cum Dan (fratele geamăn al lui Tom) sublinia, acest moment a reprezentat punctul în care „am început să mă întreb «ce a mai rămas pentru mine, pentru noi?»”, un moment în care „noi, care suntem în primul rând un grup de prieteni, trebuia să găsim ceva”, așa cum bine completa vocalul Sam Carter.

Iar soluția a fost găsită, după cum povestește Dan Searle: „aveam două opțiuni: să credem că lumea în care trăim este un loc oribil și să lăsăm lucrurile să ne înfrângă sau să lăsăm tot ceea ce ni se întâmplă, indiferent dacă e bun sau rău, să ne inspire să trăim viața pe care Tom și-ar fi dorit să o avem. Și am ales să mergem pe cea de-a doua variantă”.     

Rezultatul acestei alegeri grele poate fi auzit pe „Holy Hell”, primul album lansat după dispariția lui Tom Searle. Acest material e considerat de membrii ARCHTECTS drept o mare responsabilitate pentru că, potrivit lui Dan: „Ne-a fost teamă ca oamenii să nu desprindă un mesaj greșit din piesele de pe noul album. Pentru a preveni asta, am încercat să lăsăm o urmă de lumină care să fie zărită la capătul tunelului de toți cei care trec sau au trecut, ca și noi, prin experiențe grele”. „Holy Hell” este cel de-al optulea album al formației și a fost lansat în noiembrie, acest an, simultan cu debutul celei mai noi piese „Hereafter”, al cărei videoclip poate fi văzut la începutul acestui articol.

Pe scena ARTmania Festival din Piața Mare a Sibiului, Architects (UK) vor urca alături de Dream Theater (SUA), Opeth (Suedia), Alcest (Franța), Madrugada (Norvegia), Wardruna (Norvegia) și Myrkur (Danemarca), alte nume cunoscute pe scena muzicală internațională urmând să fie anunțate în viitor.

Abonamentele pentru ediția 2019 a Festivalului ARTmania s-au pus în vânzare pe website-ul oficial, www.artmaniafestival.ro. În prezent, există mai puțin de 300 de abonamente la preț special de 250 lei/ buc., preț valabil până la epuizarea acestui stoc, dar nu mai târziu de 28 decembrie 2018. Următoarea categorie de preț va fi cea de 290 lei/ buc., preț valabil pentru 2.000 de abonamente, până la epuizarea acestui stoc, dar nu mai târziu de 1 martie 2019.

Facebook Event ARTmania Festival 2019: http://bit.ly/OfficialFacebookEvent_ARTmaniaFestival2019

Facebook Page ARTmania Festival: https://www.facebook.com/ARTmania.Festival/

# # #

ARTmania Festival, primul festival românesc care a dezvoltat în România ideea de îmbinare dintre artă și divertisment („entertainment”), este o platformă dedicată promovării tuturor formelor de expresie artistică inspirate din cultura rock.   

De-a lungul edițiilor sale, ARTmania s-a consacrat drept principal promotor regional al proiectelor muzicale contemporane. Însă, ARTmania Festival nu înseamnă doar concerte ale unor mari formații internaționale și locale. Muzica este componenta de bază de la care a pornit totul, însă, reprezintă doar o parte din experiența pe care festivalul a dorit să o ofere iubitorilor de artă din România și din străinătate.

Încă de la începuturi, ARTmania a fost gândită ca o platformă culturală menită să ofere publicului cât mai multe evenimente și moduri de a experimenta forme variate de expresie artistică, precum: concerte, expoziții, lansări de carte sau proiecții de film. Acest spațiu comun de întâlnire al artiștilor și al publicului la nivelul sunetului, culorilor, imaginilor sau literelor, găzduit de Piață și de cetatea medievală, creează spațiul de poveste și magia care reprezintă, în esență, spiritului festivalului.

Fiind cel mai longeviv festival rock din România și una dintre mărcile cu cea mai îndelungată tradiție de pe scena culturală regională, ARTmania și-a conturat propria identitate prin intermediul unui concept îndrăzneț și al unui ambient special: Piața Mare a uneia dintre cele mai frumoase cetăți medievale din Estul Europei.  

ARTmania explorează mereu drumuri noi, capitalizând experiența edițiilor anterioare, când pe scena festivalului au urcat o serie de artiști și de trupe importante, de la Steven Wilson, Peter Hammill, Serj Tankian și Devin Townsend, la Die Toten Hosen, Nightwish, Within Temptation, HIM, Tarja Turunen, The Gathering, The Sisters of Mercy, Anathema, Apocalyptica, Lacuna Coil, Helloween, Lacrimosa, Poets of the Fall sau Deine Lakaien, printre mulți alții.

Blackgaze francez la ARTmania Festival 2019: Alcest vine pe scena din Piața Mare a Sibiului

Blackgaze francez la ARTmania Festival 2019: Alcest vine pe scena din Piața Mare a Sibiului

Alcest – Music from another world

 

Sibiu, 6 decembrie 2018 – Alcest va aduce muzica altor lumi pe scena ARTmania Festival, ce va avea loc în perioada 26 – 27 iulie 2019, în Piața Mare a cetății medievale a Sibiului.

 

Înființată în 2000 de Neige (Stéphane Paut), Alcest a început ca un proiect solo de black metal, dar a ajuns să fondeze un nou subgen muzical, numit „blackgaze”, ce îmbină elemente ale muzicii black metal şi sheogaze într-un sound cu adevărat unic.

 

Traseul artistic al grupului a început cu EP-ul „Le Secret” (2005), cu „Souvenirs D’Un Autre Monde” (2007), „Écailles De Lune” (2010) și „Les Voyages De L’Ame” (2012), considerate drept piatră de temelie a sound-ului blackgaze (în special „Le Secret”). „Souvenirs d’un Autre Monde“, spre exemplu, a surprins audiența cu un mod de expresie cu totul nou pentru scena metal, original și controversat, generat de îmbinarea sound-ului cold raw black metal cu acorduri melancolice, melodioase, dar și cu elemente clare de shoegaze.

 

În 2014 a urmat „Shelter”, material care a marcat o turnură semnificativă a direcției dinspre metal către un sound care se înscrie mai mult în estetica dream-pop, lucru ce a generat reacții contradictorii printre fanii trupei, dar care a demonstrat abilitatea formației de a merge în zone neexplorate încă și care a deschis porțile către muzicofili prezenți pe alte segmente.

 

Următoarea lansare însă, „Kodama” (2016), reprezintă revenirea trupei la rădăcinile blackgaze, sound pentru care proiectul a devenit cunoscut, de altfel. Materialele incluse aici combină elementele poetice cu abordările întunecate, toate înscrise în efortul duo-ului francez de a experimenta și a găsi maniere de expresie surprinzătoare.

 

Complexitatea acestui album poate fi observată chiar din titlul ales. „Kodama” este un cuvânt cu dublă semnificație în limba japoneză – de „ecou” sau de „copacul vieții” și a fost inspirat de anime-ul „Prinţesa Mononoke” (1997) a regizorului japonez Hayao Miyazaki. Întocmai ca personajul principal al anime-ului, albumul tratează în profunzime ideea de dezrădăcinare, dată de sentimentul de „a nu aparține vreunui loc” și de alternanța sfâșietoare între două lumi contradictorii (reprezentate chiar și de opoziția oraș – natură sau lume fizică – lume spirituală).

 

Se spune că piesele Alcest sunt puternic influențate de lumea viselor și de arsenalul de simboluri și senzații cu care aceasta este populată. Multe dintre compoziții stau sub semnul viselor pe care Neige le avea în copilărie – despre un tărâm imaginar, un fel de „Fairy Land” sau „cealaltă lume”, un loc al sinesteziei, plin de culori, forme și sunete care nu există pe Pământ. Chiar și numele grupului, Alcest, ține cont de lucruri din afara acestei lumi. Cuvântul în sine nu are vreo semnificație anume, dar a fost ales de Neige datorită modului diferit în care acesta sună („Al-sest” – al’sɛst ).

 

Neige (Stéphane Paut), creierul acestui proiect muzical, este unul dintre cei mai activi muzicieni ai underground-ului francez de metal, de-a lungul timpului artistul aducându-și contribuția în trupe precum Peste Noire, Mortifera, Phest sau Amesoeurs, pentru a numi câteva dintre ele.

 

 

Pe scena ARTmania Festival din Piața Mare a Sibiului, Alcest (Franța) vor urca alături de Dream Theater (SUA), Opeth (Suedia), Madrugada (Norvegia), Wardruna (Norvegia) și Myrkur (Danemarca), alte nume cunoscute pe scena muzicală internațională urmând să fie anunțate în viitor.

 

Abonamentele pentru ediția 2019 a Festivalului ARTmania s-au pus în vânzare pe website-ul oficial, www.artmaniafestival.ro. În prezent, există mai puțin de 500 de abonamente la preț special de 250 lei/ buc., preț valabil până la epuizarea acestui stoc, dar nu mai târziu de 28 decembrie 2018. Următoarea categorie de preț va fi cea de 290 lei/ buc., preț valabil pentru 2.000 de abonamente, până la epuizarea acestui stoc, dar nu mai târziu de 1 martie 2019.

 

Facebook Event ARTmania Festival 2019: http://bit.ly/OfficialFacebookEvent_ARTmaniaFestival2019

 

Facebook Page ARTmania Festival: https://www.facebook.com/ARTmania.Festival/

 

# # #

 

ARTmania Festival, primul festival românesc care a dezvoltat în România ideea de îmbinare dintre artă și divertisment („entertainment”), este o platformă dedicată promovării tuturor formelor de expresie artistică inspirate din cultura rock.

De-a lungul edițiilor sale, ARTmania s-a consacrat drept principal promotor regional al proiectelor muzicale contemporane. Însă, ARTmania Festival nu înseamnă doar concerte ale unor mari formații internaționale și locale. Muzica este componenta de bază de la care a pornit totul, însă, reprezintă doar o parte din experiența pe care festivalul a dorit să o ofere iubitorilor de artă din România și din străinătate.

Încă de la începuturi, ARTmania a fost gândită ca o platformă culturală menită să ofere publicului cât mai multe evenimente și moduri de a experimenta forme variate de expresie artistică, precum: concerte, expoziții, lansări de carte sau proiecții de film. Acest spațiu comun de întâlnire al artiștilor și al publicului la nivelul sunetului, culorilor, imaginilor sau literelor, găzduit de Piață și de cetatea medievală, creează spațiul de poveste și magia care reprezintă, în esență, spiritului festivalului.

Fiind cel mai longeviv festival rock din România și una dintre mărcile cu cea mai îndelungată tradiție de pe scena culturală regională, ARTmania și-a conturat propria identitate prin intermediul unui concept îndrăzneț și al unui ambient special: Piața Mare a uneia dintre cele mai frumoase cetăți medievale din Estul Europei.

ARTmania explorează mereu drumuri noi, capitalizând experiența edițiilor anterioare, când pe scena festivalului au urcat o serie de artiști și de trupe importante, de la Steven Wilson, Peter Hammill, Serj Tankian și Devin Townsend, la Die Toten Hosen, Nightwish, Within Temptation, HIM, Tarja Turunen, The Gathering, The Sisters of Mercy, Anathema, Apocalyptica, Lacuna Coil, Helloween, Lacrimosa, Poets of the Fall sau Deine Lakaien, printre mulți alții.

Dream Theater confirmat la ARTmania Festival 2019

Dream Theater confirmat la ARTmania Festival 2019

Formația americană Dream Theater rescrie formula vitezei și aduce „Distance over Time” la ARTmania Festival 2019

Sibiu, noiembrie 2018 – Dream Theater (SUA) va urca pe scena ARTmania Festival, ce va avea loc în perioada 26 – 27 iulie 2019, în Piața Mare a cetății medievale a Sibiului.

 

Americanii, pionieri ai genului progressive-metal, vor aduce la ARTmania Festival „Distance over Time”, viitorul lor album de studio, cel de-al 14-lea material scos în cei peste 30 de ani de carieră.

 

James LaBrie (voce), John Petrucci (chitară), Jordan Rudess (clape), John Myung (bass) și Mike Mangini (tobe) tocmai au terminat de înregistrat viitorul lor album, „Distance over Time”, și afirmă că „frăția” dintre ei e mai puternică decât oricând.

 

Pentru prima oară în ultimii 20 de ani, cei cinci super-muzicieni au scris și înregistrat albumul locuind practic împreună, timp de mai bine de patru luni de zile, într-un studio din Monticello, New York. Între grătarele făcute cu rândul și lungile taclale cu care „spărgeau” cele până la 14 ore de lucru în studio, muzica celui de-al 14-lea album al trupei a venit natural, spontan, și s-a așezat ca un soi de pecete peste puternica prietenie care îi leagă. Chimia a fost esențială pentru Dream Theater în această perioadă, mai ales după turbulențele majore prin care trupa a trecut în 2010, când unul dintre fondatorii proiectului a părăsit proiectul (toboșarul Mike Portnoy). Mike Mangini, înlocuitorul lui Portnoy în spatele tobelor, face acum cu adevărat parte din „Familie”, pentru prima oară contribuind total la un album de studio, inclusiv în ceea ce privește textul pieselor.

 

Dream Theater a luat ființă în 1985, în jurul unui nucleu format din Patrucci, Myung și Portnoy. La acel moment, cei trei erau studenți ai Colegiului de Muzică Berklee, iar trupa a fost numită „Majesty” în primă fază. După 33 de ani, două nominalizări la Grammy și 15 milioane de albume vândute, grupul se consideră pe deplin matur din punct de vedere creativ și promite un material monumental, în care, cu virtuozitatea impresionantă de astăzi, trupa se întoarce la origini pentru a învia atât partea heavy, cât și pe cea proggy. Totul, așa cum spune Petrucci, pentru o muzică pe care o cântă cu super-plăcere.

 

În calitate de producător, scopul meu a fost să încerc să fac albumul cu cel mai bun sound din istoria Dream Theater, așa încât ascultătorul să fie pur și simplu îmbrățișat de muzică. Aș vrea ca acest album să reflecte cât mai corect cantitatea imensă de suflet, bucurie și pasiune pe care am pus-o în el, iar oamenii să rămână, la finalul discului, cu energia pură cu care ne-am încărcat cât timp am stat împreună la studio”, afirmă Petrucci.

 

Pe lângă miile de fani complet fascinați de muzica lor, Dream Theater mai are o legătură strânsă cu România: primul lor concert în țară, la București, în 2002, a fost înregistrat și inclus ca „official bootleg” în discografia trupei.

 

Cei care vor veni să vadă concertul din Piața Mare din Sibiu s-ar putea bucura și de câteva piese din deja clasicul „Metropolis II: Scenes from a Memory”, albumul lor din 1999, pe care trupa îl va reproduce live integral (cel puțin în prima parte a turneului, care va avea doar concerte „an evening with”), pentru a marca împlinirea a 20 de ani de la lansare.

 

Pe scena ARTmania Festival din Piața Mare a Sibiului, Dream Theater (SUA) vor urca alături de Opeth (Suedia), Madrugada (Norvegia), Wardruna (Norvegia) și Myrkur (Danemarca), alte nume cunoscute pe scena muzicală internațională urmând să fie anunțate în viitor.

 

Abonamentele pentru ediția 2019 a Festivalului ARTmania s-au pus în vânzare pe website-ul oficial, www.artmaniafestival.ro. În prezent, mai există un număr limitat de abonamentele la preț special de 190 lei/ buc., disponibil până la epuizare, dar nu mai târziu de 30 noiembrie 2018, următoarea categorie de preț fiind cea de 250 lei/ buc.

 

Facebook Event ARTmania Festival 2019: http://bit.ly/OfficialFacebookEvent_ARTmaniaFestival2019

 

Facebook Page ARTmania Festival: https://www.facebook.com/ARTmania.Festival/

 

 

Bohemian Rhapsody

Abia am ajuns acasă de la film. Am văzut „Bohemian Rhapsody”. Am citit păreri (prieteni și nu numai), am văzut interviuri despre cum s-a făcut filmul.

Am plecat cu un amalgam de sentimente. La „We are the champions” m-a bufnit plânsul. La mine plouă de trei zile aproape în continuu, ba în aversă, ba mocănește. Am ieșit din cinema și am simțit că plânge Cerul lacrimile pe care le rețin să se rostogoloească. Sper că nimeni niciodată nu a avut cea mai mică îndoială că Freddie Mercury (Farrokh Bomi Bulsara) a fost un geniu. Că a fost compozitor, showman, entertainer, nu contează ce nume îi dați. A fost un GENIU.

Da, am citit păreri și sunt de acord și cu unii și cu ceilalți: filmul a fost făcut pentru audiență generală, nu pentru fani. Filmul cred că este puțin mai romanțat decât a fost realitatea. Filmul nu cred (sper) că și-a propus să redea fidel viața lui Freddie Mercury. E ff greu în 2 ore și 14 minute să redai viața unui asemenea om. Sincer nu cred că 10 ore de film ca produs finit ar cuprinde totul. Apreciez și sunt în stare să înțeleg ce efort imens a făcut Rami Malek să-l impersoneze pe Freddie Mercury. Jos pălăria în fața lui. Eram în sala de cinema și mă gândeam dacă eu aș fi capabilă de un asemenea efort (da, știu nu sunt actriță, nu mi-o cere nimeni, dar era vorba de principiu) și răspunsul este NU. Pentru că sunt individualistă și pentru că sigur aș fi găsit un detaliu cât de mic, puțin perceptibil, asupra căruia să-mi las o amprentă personală – ceea ce, desigur ar dăuna grav unei asemenea producții.

M-a durut. Fizic m-a durut când Freddie a fost refuzat în primă instanță de Roger să le fie vocal, mai ales cu remarca „cu dinții ăia nu cred”. Este răutate pură și visele se năruiesc din așa ceva. Cred că într-adevăr Mary este singura care l-a cunoscut pe Freddie în intimitate (și nu mă refer la sex, ci la adâncul sufletului). Ea este singura care a văzut dincolo de masca arborată de artistul constrâns să ducă o viață „normală” în timp ce jinduia să facă ceea ce „știa că a fost născut să facă”. Dacă fiecare artist ar fi făcut ceea ce ar fi fost învățat, educat sau așteptat să facă, nu am mai fi avut nici pictori, nici sculptori, nici scriitori, nici actori, nici muzicieni, etc.

Am înțeles familia (tatăl) care l-a privit ca pe un „trădător” pentru că a ales să-și urmeze visul într-o țară străină, în loc să țină capul la cutie și să muncească „cinstit” tot restul vieții. L-am înțeles pe Freddie care a vrut să experimenteze, să-și dea frâu liber imaginației și astfel a creat capodopere muzicale. Da, știu, a studiat pianul, a cântat de mic în diverse formații (încă din India), a studiat artă și design în Anglia. Dar dincolo de toate acestea a fost Freddie Mercury.

Părerea generală despre film: mediocru, nu are feeling de Queen, de Freddie Mercury. Spune o poveste și atât. Și partea cea mai proastă posibilă este că a fost făcut pentru bani.

Părerea despre interpretarea lui Rami Malek: nici o secundă nu l-am văzut pe Freddie Mercury, chiar dacă am recunoscut gesturi și chiar dacă știu că vorbea la fel ca el. Tot timpul l-am văzut pe Rami Malek cu o proteză, străduindu-se să-l intepreteze pe Freddie Mercury. Știu că au mai spus și alții, în articole pe blog sau simple comentarii pe facebook, la filmul „The Doors” nimeni nu-l vede pe Val Kilmer. Uiți cine îl interpretează pe Jim Morrison. E Morrison și punct. Aici e Malek și punct. Asta nu înseamnă nici că am o părere proastă despre Malek și nici că-i subestimez efortul uriaș depus. Spun doar atât: ochii. Ochii sunt poarta către suflet.

 

 

 

SIBIU – FESTIVAL CITY

 

GREII INDUSTRIEI MUZICALE EUROPENE

 LANSEAZĂ PROGRAMUL SIBIU – FESTIVAL CITY

 

Cei mai importanți reprezentanți ai industriei europene de spectacol, oameni de afaceri, directorii celor mai mari festivaluri, organizatori de spectacole cu mari trupe, de la Rolling Stones la Robbie Williams, specialiști internaționali în securitate, avocați și experți în complicatul sistem internațional de taxe sunt așteptați la lansarea proiectului “Sibiu – Festival City”, un program derulat în perioada 27-29 iulie, inițiat de ARTmania. Pe lângă o ofertă culturală bogată – concerte, expoziții, lansări de carte sau film – platforma “Sibiu – Festival City” va găzdui și prima ediție a reuniunii internaționale East European Music Conference (EEMC), un eveniment de anvergură europeană, care și-a propus să aducă la masa dialogului peste 500 de experți, autorități ale statului implicate în reglementarea sectorului creativ, promoteri români și principalii operatori de pe piața internațională a festivalurilor. Fruzsina Szep, directorul Festivalului Lollapalooza din Berlin, sau Stephan Thanscheidt – director al companiei FKP Scorpio, care organizează peste 20 dintre cele mai mari festivaluri din Europa, se vor număra printre oaspeții așteptați anul acesta în România. Conferința de la Sibiu este organizată în colaborare cu AROC – Asociația Română a Organizatorilor de Concerte si Evenimente Culturale, ce are ca membri fondatori cei mai importanți promoteri din România, precum Emagic, Events, Electric Castle, Summer Well, ARTmania, Blaj aLive sau Twin Arts, printre alții.

  • Sibiu – Festival City se derulează  în aceeași perioadă cu Festivalul ARTmania, transformând încă o dată orașul într-o veritabilă Capitală a Culturii.

 

MISIUNE.“SIBIU – Festival City” este un proiect multicultural cu obiectivul de a reconfirma statutul orașului Sibiu de jucător important pe piața europeană a consumatorilor de cultură și a producătorilor de evenimente culturale. Cu o remarcabilă tradiție și experiență în organizarea și promovarea evenimentelor de anvergură, orașul Sibiu devine platformă regională de dialog pentru toate entitățile implicate în industria spectacolului, atât din România, cât și din Europa, și își asumă rolul de promotor în atragerea investițiilor internaționale, cu impact direct asupra cetățenilor și a autorităților locale. Aflată la prima ediție, care se va desfășura înperioada 27-29 iulie, reuniunea internațională Est European Music Conference (EEMC) și-a asumat misiunea de a iniția o dezbatere sănătoasă între entitățile care activează în industria muzicală din România, începând de la reprezentanți ai sectorului privat – organizatorii de spectacol, până la experți internaționali și autorități ale statului direct implicate în reglementările legislative ale acestei industrii. În contextual unei piețe aflate în ultimii ani în continua creștere, promoterii locali acționează încă într-un mediu confuz, cu o legislație depășită, care nu include prevederi specifice pentru industria concertelor și a festivalurilor, astfel încât este necesară o platformă de comunicare care să faciliteze contactul direct și problematizările punctuale. Organizatorii locali vor căuta soluții într-un schimb de experiență cu specialiștii internaționali și cu principalii promoteri la nivel european. Fără schimbări semnificative în reglementările aflate în vigoare în România, fără schimbări legislative care să survină unor dezbateri constructive, nu putem aștepta schimbări rapide sau sănătoase pe piața locală. Iar EEMC vizează, pe termen lung, o renaștere în măsură să alinieze acest sector la standardele industriei europene de Festivaluri și Concerte.

PROGRAM ȘI PARTICIPANȚI. Problematica amenințărilor teroriste și situații de criză în programul conferinței de la Sibiu. Directori ai marilor festivaluri europene, editori și corespondenți ai principalelor publicații internaționale, de la Billboard la Pollstar, experți în sistemul international de taxe sau reprezentanți ai celor mai importante asociații și instituții internaționale de reglementare se vor reuni la Sibiu, la prima ediție a East European Music Conference. Pe lângă Fruzsina Szep, directorul Festivalului Lollapalooza din Berlin, sau Stephan Thanscheidt – director al companiei FKP Scorpio, printre participanți se mai numără Christof Huber, directorul OpenAirSt.Gallen – cel mai mare festival din Elveția. A confirmat participarea și Thomas Zsifkovits – co-proprietar al companiei Barracuda Music, organizator al unor festivaluri de amploare ca Nova Rock sau Frequency sau concerte cu artiști de primă ligă, precum Robbie Williams, Rolling Stones sau Mumford And Sons, Twenty-One Pilots. Grimur Atlason, manager general al marelui festival Iceland Airwaves, un eveniment cu peste 200 de trupe în 250 de concerte oficiale programate de-a lungul celor cinci zile de festival, la care se adaugă cele peste 600 de concerte care au loc în așa numitele “platforme neoficiale”. A confirmat participarea și Chris Kemp, doctor în psihologia maselor și managementul mulțimii, consilier al poliției britanice invitat să vorbească pe teme de securitate și de siguranță a mulțimilor în nenumărate conferințe organizate peste tot în lume. S-a adresat Camerei Comunelor din Regatul Unit într-un discurs privind Securitatea la Jocurile Olimpice, după ce, în 2012, a fost responsabil cu pregătirea echipelor de securitate la Jocurile Olimpice și Paralimpice. Îl vom întâlni la Sibiu și pe unul dintre cei mai titrați consilieri în complicatul domeniu al taxelor, Dick Molenaar, care lucrează cu cei mai cunoscuți artiști olandezi, dar și cu sportivi sau companii și instituții care activează în industria muzicală.

Printre temele puse în discuție în cadrul conferințelor și seminarelor incluse în program se numără: problematica amenințărilor teroriste și situațiile de criză în cadrul festivalurilor, rolul autorităților statului implicate în reglementarea sectorului creativ, sarcinile și responsabilitățile lor, alături de teme mai punctuale, vizând securitatea și predictibilitatea festivalurilor într-o Europă în criză, dar și dezbateri pe problematici specifice, de la managementul și controlul mulțimii, la clauzele cuprinse în contracte sau marketingul unui mare eveniment cultural. (Vedeți lista complete a participanților internaționali confirmați până în acest moment în documentul atașat)

 

GREII INDUSTRIEI MUZICALE SE REUNESC LA SIBIU

 

Directori ai marilor festivaluri europene, editori și corespondenți ai principalelor publicații internaționale, de la Billboard la Pollstar, experți în sistemul international de taxe sau reprezentanți ai celor mai importante asociații și instituții internaționale de reglementare se vor reuni la Sibiu, la prima ediție a East European Music Conference. Conferința este organizată în colaborare cu AROC – Asociația Română a Organizatorilor de Concerte si Evenimente Culturale, ce are ca membri fondatori precum: Emagic, Events, Electric Castle, ARTmania, Blaj aLive, Summer Well sau Twin Arts, printre alții.

 

Printre invitații internaționali confirmați până acum se numără:

 

Fruszina Szep. Cavaler al Artelor – distincție acordată de autoritățile franceze, Fruszina este directorul Lollapalooza Berlin – o lume experimentală, cu o combinație extraordinară de nuanțe și arome, de la street art – la modă sau proiecte pentru copii. Cu siguranță Lollapalooza pune accent pe o selecție muzicală amețitoare, dar nu neglijează nici familia, pentru care sunt gândite programe speciale derulate în spații dedicate. Faimoasele Kidzapalooza sunt ele însele o lume cu identitate proprie, cu jocuri, concerte speciale – câte trei cel puțin în fiecare zi -, spectacole de circ, ateliere de percuție sau teatru de păpuși, printre așa de multe altele. Tărâm al aventurii, prin Lolla Fun Fair – un parc de distracții care asigură o călătorie colorată printr-o lume amețitoare, Lollapalooza este, de asemenea, și un festival verde, care dezvoltă și promovează concepte sustenabile. Directorul acestui festival, Fruszina Szep, s-a născut în Ungaria și a fost, ani buni, director de program al festivalului de la Sziget. A fost reprezentant la Bruxelles al Institutului Cultural Ungar și, de-a lungul vremii, a inițiat și gestionat câteva proiecte internaționale ample, precum Roots&Routes International Talent Development din Ungaria, RegiON live! CEE Showcase Club Festival sau RegiON Music Conference. Fruszina se numără printre inițiatorii programului Central-Eastern European Talent Exchange și este membru al board-ului Yourope – The European Festival Association. De asemenea, este membru strategic al “A Soul for Europe” – o organizație de lobby care, în colaborare cu Comisia Europeană, și-a asumat obiectivul de a proteja și de a promova valorile culturale europene,.

Stephan Thanscheidt organizează peste 20 dintre cele mai mari festivaluri europene în aer liber, precum festivalurile gemene Hurricane și Southside, dar și cele mai faimoase evenimente indoor, cum ar fi Metal Hammer Paradise sau Rolling Stone Weekender. Este directorul general companiei FKP Scorpio – cu sediul în Hamburg, Germania-, și principalul agent de booking al acesteia. Intrată pe piața europeană a evenimentelor încă din anul 1990, compania a organizat un număr impresionant de festivaluri și concerte, la care au participat milioane de oameni. Unul dintre cei mai importanți promoteri de concert din Germania, cu peste 100 de angajați și o cifră de afaceri de peste 100 de milioane de euro, FKP Scorpio are sucursale în Suedia (FKP Scorpio Sweden AB) și are acțiuni în mai multe importante companii europene, începând cu agenția olandeză Friendly Fire B.V, Arcadia Live GmbH din Austria, Beatbox Entertainment din Danemarca sau Fullsteam Agency din Finlanda. Orientată în principal pe organizarea de festivaluri și turnee în Germania și în Europa, compania FKP Scorpio are în palmares concerte cu artiști de prim rang, de la Foo Fighters, Ed Sheeran și Mumford & Sons, până la evenimente independente, cum ar fi concertele din Hamburg ale unor trupe precum Take That sau Rammstein. Compania organizează cele mai populare festivaluri europene în aer liber (Hurricane, Southside, Highfield, Deichbrand, Chiemsee Summer sau M’era Luna, A Summer’s Tale), festivaluri în interior, ca Metal Hammer Paradise sau Rolling Stone Weekender, este responsabilă de 14 festivaluri în Suedia, Danemarca, Olanda, Finlanda și Austria (Where’s The Music, Indian Summer Festival, Greenfield Festival, Sideways Helsinki, Northside Festival, Best Kept Secret, Provinssi, Bråvalla Festival, Tinderbox, Kotkan Meripäiväareena și Nuke Festival), care adună anual sute de mii de iubitori de muzică. 

Thomas Zsifkovits. Este promoter de festival începând din 1994 și are experiență la cel mai înalt nivel în industria muzicală internațională. Thomas este co-proprietar al companiei Barracuda Music, organizator al unor festivaluri de amploare ca Nova Rock sau Frequency. Pe lânga acestea, Barracuda Music organizează și concerte mari, compania adăugând, de-a lungul timpului, în impresionantul său palmares show-uri cu Robbie Williams, Rolling Stones sau Mumford And Sons, Twenty-One Pilots, printre multe altele – în total peste 500 de spectacole organizate în fiecare an.

Holger Jan Schmidt. Unul dintre cei mai importanți experți europeni în sustenabilitate și strategii eco pentru festivaluri, agent de booking pentru „Das Fest”, din Karlsruhe, cu peste 75.000 de participanți prezenți în fiecare zi de concert. Holger Jan Schmidt este unul dintre inițiatorii grupului pan-european Green Operations Europe și membru al consiliului său de administrare, dar și moderator pe teme eco pentru Yourope (The European Festival Association, organizație care are printre membri 90 dintre cele mai importante festivaluri europene). Este membru al Fundației germane “Sounds for Nature”, care se concentrează pe teme de mediu și evenimente dedicate, derulând, totodată, și proiecte sustenabile de comunicare “verde” către diverse tipuri de grupuri de tineri. Holger Jan Schimdt a reușit să impună principiile de sustenabilitate și în agenda industriei de evenimente live, promovând – vreme de patru ani – cea mai importantă conferință europeană tematică, GreenEvents Europe. Licențiat în economie la Rheinische Fachhochschule din Koln, Jan Schimidt este conferențiar la Hochschule Fresenius (Universitatea de Științe Aplicate), unde susține cursul “Festivaluri sustenabile si Managementul unui eveniment”. Mai bine de 20 de ani a condus festivalul RhEINKULTUR, cel mai mare festival cu participare liberă din Germania, pe care l-a coordonat până la ultima sa ediție, în 2011. Este unul dintre cei care au inventat programul Green-Rock, unul dintre cele mai eco din Europa, grație atenției acordate tuturor aspectelor de sustenabilitate și de mediu.

 

Chris Kemp. Fost lucrător social, promoter rock, manager de locație și Pro vice-cancelar de universitate, Chris este fondatorul, proprietarul și directorul general al companiei Mind over Matter Consultancy, expert în câteva importante domenii, de la managementul mulțimii și siguranța acesteia, la continuitate în afaceri, securitate, leadership, dezvoltarea echipei, muzică sau clasificări ale genurilor muzicale și dezvoltare în sport. În cursul mai multor proiecte de cercetare, a creat un număr de modele teoretice folosite acum în muzicologie, afaceri și în managementul mulțimii. Profesorul Kemp este cunoscut în întreaga lume pentru munca sa de cercetare în domeniul siguranței în locuri aglomerate și pentru eforturile sale susținute pentru a găsi modalitățile cele mai eficiente astfel încât aceste locuri să rămână în siguranță. Articolele semnate de el au fost publicate în nenumărate ziare de prestigiu din întreaga lume, transformându-l într-un lider al efortului general privind securitatea mulțimilor și a spațiilor de concert. Director al Yourope Event Safety Group (YES), Chris a fost invitat să vorbească pe teme de securitate și de siguranță a mulțimilor în nenumărate conferințe organizate peste tot în lume. S-a adresat Camerei Comunelor din Regatul Unit într-un discurs privind Securitatea la Jocurile Olimpice, după ce, în 2012, a fost responsabil cu pregătirea echipelor de securitate la Jocurile Olimpice și Paralimpice. De asemenea, a ținut un discurs în aula Societății Regale de Medicină, în calitate de consilier al forțelor de ordine în cazul mai multor revolte. A semnat mai multe cărți cu teme diverse, de la fenomenul punk și hardcore, până la managementul mulțimii și educație. A lucrat mai bine de zece ani în industria muzicală, ca manager de locație, după care s-a orientat către mediul academic. A organizat și a gestionat mai bine de 3000 de spectacole susținute de London Contemporary Dance Company sau The Royal Shakespeare Company, dar și concerte Iron Maiden sau competiții sportive, precum Campionatul Mondial de Snooker sau meciuri din campionatele de box. Are un club rock, The Pitz, care a fost votat printre primele cinci cele mai interesante locuri rock și indie din Marea Britanie. Doctorand în psihologie, Chris este profesor la catedra de Politici Publice a Edinburgh Napier University, a fost profesor la Universitatea Tehnologică din Sidney – unde a predat un curs de Siguranța evenimentelor -, și la Bucks New University – unde a susținut cursul de managementul mulțimilor. Compania sa, Mind Over Matter Consultancy (MOM), oferă programe dinamice performante, cursuri creative, consultanță  și studii.

Greg Parmley. Director general al International Music Conference (ILMC), Greg este, de mai bine de două decade, implicat în industria muzicală internațională, asumându-și diverse misiuni importante, începând cu cea de editor al publicației IQ Magazine sau, vreme de opt ani, cea de director al departamentului media al ILMC. Începând din 2015, a lansat conferința International Festival Forum, un amplu eveniment cu frecvență anuală, destinat agenților și altor tipuri de experți implicați în industria festivalurilor. IQ Magazine este o resursă esențială de informație pentru industria live muzicală internațională și, totodată, o extensie natural a ILMC. Are un concept generos, cu știri, reportaje, analize, care sunt foarte importante pentru delegații prezenți la conferință și pentru întreaga industrie în general. În timp ce ILMC asigură, annual, o platformă pentru dezbateri vitale acestui domeniu, IQ oferă, vreme de un an, focus pe cele mai noi tendințe și informații cruciale pentru branșă.

Christof Huber. Christof este OpenAir St.Gallen – cel mai mare festival din Elveția, SummerDays Festival din Schaffhausen – localitate care devine, în fiecare an, un adevărat orășel al muzicii, sau festivalul boutique Unique Moments. Totodată, Christof este Președinte al Adunării Directorilor companiei elvețiene wepromote Entertainment Group Switzerland AG, holdingul care organizează toate aceste evenimente, prin companiile OpenAir St.Gallen AG, Summerdays AG, Gadget GmbH, wildpony GmbH and Incognito Productions AG. Cunoaște bine nuanțele industriei muzicale internaționale și din rolul de agent, tot el fiind cel care asigură bookingul pentru trupele care duc mai departe, în fiecare an, faima acestor festivaluri. Christof este totodată, președinte al companiei independente Incognito Productions AG, o agenție specializată în organizarea de evenimente, care are un număr impresionant de concerte și festivaluri de club în Elveția. Unul dintre cei mai importanți reprezentanți al industriei muzicale a lumii, Christof este, începând din 2003, secretar general al Asociației Yourope – The European Festival Association, o organizație înființată în 1998, care include printre membri 90 de mari festivaluri europene

Ruud Berends. Este fondatorul centrului pentru tineret Debarak din orășelul olandez Zutphen, unde a lucrat vreme de câțiva ani, asumându-și diverse sarcini, de la cea de organizator de spectacole la cea de manager de personal, a fost DJ, a spalat grupurile sanitare, a gătit și a făcut contabilitate. În 1984, a devenit lucrător social și agent cultural pentru clubul din Deventer, unde s-a ocupat mai ales de consilierea adolescenților aflați în perioade de criză. Co-fondator al agenției Paperclip Agency din Nijmegen, Ruud a fost, vreme de câțiva ani și directorul acestei instituții, având misiunea de a descoperi și a încuraja talente, inclusiv la nivel international. În această calitate a coordonat turneele europene sau internaționale ale artiștilor colaboratori, asigurând și întreaga producție sau bugetele alocate. Printre artiștii cu care a colaborat se numără The Feelies, Screaming Trees, Soundgarden, Mudhoney, Tad, Nirvana, Hole, Lemonheads, Union Carbide Productions, Soul Asylum, Buffalo Tom, The Doughboys, Femi Anikulapo Kuti, Spain, Andre Williams, Link Wray, L7, Babes In Toyland, Yo La Tengo, Motorpsycho, Afghan Whigs, The Flaming Lips, The Gunclub, Alex Chilton, The Saints, The Fuzztones, The Hellacopters, Gluecifer, The Nomads, The Turpentines, Suicide, The Wipers, Dead Moon, printre mulți alții. În 2001 a început colaborarea cu Networking Music, una dintre cele mai importante entități în industria internațională a muzicii live. Printre clienții săi se numără MusicXport.nl, Dutch Impact Parties, Dutch Music Export sau Buma Cultuur (2002 – până în prezent). Este consultant PSB pentru Buma Cultuur – un program guvernamental olandez pentru dezvoltarea țărilor mai nou intrate în rețelele de export cultural. A fost expert la Eurosonic Noorderslag, o prestigioasă rețea internațională de marketing, a lucrat în vânzări și în prezent și-a asumat rolul de coordinator de conferințe și consilier pentru mai multe companii și evenimente internaționale, printre care Where’s The Music? (Norrkoping, Suedia). Ruud este, de asemenea, co-proprietar și co-foundator al International Festival Forum – IFF (Londra, Marea Britanie).

Gideon Gottfried. Trăiește în Londra, e pasionat de muzică, își asumă o muncă de activist social.  Jurnalistul german Gideon Gottfried, în prezent corespondent european pentru Pollstar – Biblia indistriei de spectacol live din Statele Unite. Până în 2015 editor al publicației Musikmarkt, termometrul muzicii în Germania, Austria și Elveția, Gideon a semnat, de asemenea, în alte publicații prestigioase, de la Billboard, la Vice Germany sau IQ Magazine. Pasionat de muzică și el însuși rapper, Gideon este, de asemenea, co-fondator al casei de discuri independente Crispy Crust Records. Activist și anarchist, lucrează și pentru rețeaua non-profit independentă acTVism, cu sediul la Munchen.

Dr. Dick Molenaar. Unul dintre cei mai titrați consilieri în complicatul domeniu al taxelor, Dick Molenaar lucrează cu cei mai cunoscuți artiști olandezi, dar și cu sportivi sau companii și instituții care activează în industria muzicală. Dick Molenaar colaborează cu toți consillierii fiscali în domeniul artelor din Rotterdam. Cercetător la Erasmus School of Law din Rotterdam, istituție la care a urmat și studiile doctorale, Dick Molenaar este autor al cărții “Sistemul de taxare al Artiștilor Internaționali” (“Taxation of International Performing Artistes” – IBFD, Amsterdam, February 2006) și al multor articole de specialitate publicate în Olanda sau în alte prestigioase publicații internaționale. Este membru al mai multor instituții și organizații de control al breslei, începând cu Nederlandse Orde van Belastingadviseurs (NOB) – Asociația Olandeză a Consilierilor Fiscali, de asemenea al International Fiscal Association (IFA) – singura organizaţie internaţională non-guvernamentală şi non-sectorială care se preocupă de aspectele fiscale. Dick Molenaar este membru și al organismelor dedicate industriei musicale, precum International Tax Entertainment Group (ITEG) sau The International Association of Entertainment Lawyers (IAEL).

Gordon Masson. Este fost astronaut! Fost pilot de încercare, astronaut și, pentru 30 de ani, journalist, Gordon Masson are 18 ani de experiență în industria muzicală. Când nu salvează pădurile amazoniene sau pisici care nu mai știu să coboare din copaci, Gordon îți petrece vremea ca editor al revistei IQ Magazine sau stabilind agenda unor evenimente care contează, cum ar fi International Live Music Conference. Ai putea să auzi că a urcat pe Everest sau că a trecut înot Pacificul, dar între timp sigur își ia în serios rolul de live editor la Music Week sau pe cel de editor international pentru Billboard. Și-a asumat și diverse roluri de ambasador pentru United Nations, dar și de consilier pentru o serie de case de discuri și alte entități din industria muzicală. Înainte de a se muta la Londra, a fost implicat într-o serie de programe de salvare a unor specii pe ale de dispariție. Și-a petrecut doi ani la Washington, unde a coordonat publicațiile affiliate industriei spațiale și sateliți. În anii 1990 a fost reporter pentru ziare ca The Courier și Evening Telegraph, printre multe altele din Scoția sa natală.

Grimur Atlason. Este implicat în organizarea de concerte încă de la 16 ani și, între timp, are un palmares considerabil. În ultimii opt ani a fost manager general al marelui festival Iceland Airwaves, care are loc în fiecare an, începând din primul weekend de noiembrie, în Reykjavik. Peste 200 de trupe în 250 de concerte oficiale programate de-a lungul celor cinci zile de festival, la care se adaugă cele peste 600 de concerte care au loc în așa numitele “platforme neoficiale” Iceland Airwaves. A lucrat cu Björk, Flaming Lips, PJ Harvey, Dizzee Rascal, Of Monsters and Men, Hot Chip, Caribou, Sigur Rós, Robyn, Jon Hopkins, Ásgeir, The War on Drugs, Beach House, Kraftwerk, John Grant, FM Belfast sau Haim, printre mulți alții.

Allan McGowan are o experiență de mai bine de 40 de ani în publicitate și industria muzicală: a lucrat ani buni în vânzări, ca promoter de concerte și ca agent de booking, a asigurat managementul mai multor trupe și agenda unor conferințe tematice internaționale. În tot acest timp a prezentat și moderat seminarii și conferințe și, în calitate de consultant, a stabilit agenda multor evenimente de amploare, printre care și faimoasa International Live Music Conference (ILMC) de la Londra. În prezent este editor al revistei VIP News, platformă online care oferă baze de date și informații destinate industriei muzicale. De asemenea, Allan este editor asociat IQ Magazine, publicația afiliată conferinței de la Londra (ILMC) și, totodată, administrează editura Wintrup Songs Ltd.

 

Festivalul de Muzica Veche Bucuresti 2016

„Baroque Concerts”, cea de-a treia serie a Festivalului de Muzică Veche București 2016 prezintă șase concerte de înaltă ținută în patru săli alese cu mare grijă de organizatorii festivalului pentru a oferi cea mai înaltă trăire emoțională publicului său dedicat: “Sala Atelier”, parte a Teatrului Național București, “Sala Radio”, “Sufrageria Regală” a Muzeul Național de Artă și “Salonul Cherchez” din Muzeul Național Cotroceni.

 

BAROQ’eMOTION

Csilla Juhász – dans istoric și contemporan (Cluj)

Raluca Enea – clavecin (București)

14 Noiembrie, Teatrul Național București, Sala Atelier, ora 19.00

 

THE BIRTH OF THE ORCHESTRA

Orchestra Barocă a Uniunii Europene (EUBO)

Conducerea muzicală Margaret Faultless (vioară barocă)

17 Noiembrie, Sala Radio, ora 19.00

 

ITER IN TEMPORE

Ansamblul de dansuri istorice Passeggio (Cluj)

Formația de muzică veche Codex (Sf. Gheorghe)

21 Noiembrie, Teatrul Național București, Sala Atelier, ora 19.00

 

BALADE VITEJEȘTI ȘI ALTE CÂNTĂRI

Formația de muzică veche românească Trei Parale (București)

23 Noiembrie, Muzeul Național de Artă al României, Sufrageria Regală, ora 19.00

 

STOLEN ROSES

Xavier Diaz Latorre – lăută (Spania)

25 Noiembrie, Muzeul Național Cotroceni, Salonul Cerchez, ora 19.00

 

SONES DE PALACIO

Xavier Diaz Latorre – lăută (Spania)

Andrew Lawrence-King – harpe istorice (Spania)

28 Noiembrie, Muzeul Național de Artă al României, Sufrageria Regală, ora 19.00

 

Ajuns la cea de-a XI-a ediție, Festivalul de Muzică Veche București a devenit cel mai important proiect cultural de festival dedicat muzicii culte vechi din Sud-Estul Europei. Programul se desfășoară în acest an pe parcursul lunii noiembrie și conține trei serii de evenimente conceptuale dedicate promovării muzicii și patrimoniului cultural, de la muzica vremurilor medievale până la muzica Barocului, Preclasicismului și Clasicismului.

 

Printre artiștii invitați în ediția 2016 se află nume importante ale muzicii vechi europene: Orchestra barocă a Uniunii Europene (EUBO), Orchestra barocă „Il Gardellino” (Belgia), Marcel Ponseele (oboi baroc), Jan de Winne (flaut traversier), Xavier Diaz Latorre (lăută), Pedro Estevan (percuții istorice), ansamblul de dansuri istorice Passeggio, ansamblul Codex și formația de muzică veche românească Trei Parale.

 

Informații complete despre program, bilete, abonamente și donații sunt permanent actualizate pe platforma earlymusic.ro

fmvb2016-andrew-lawrence-king fmvb2016-eubo-outside fmvb2016-jan-de-winne-flaut-traversier fmvb2016-marcel_ponseele fmvb2016-raluca-enea

Cel mai important eveniment dedicat muzicii vechi are loc în luna noiembrie la Bucuresti: Festivalul de Muzica Veche

Noiembrie: luna Festivalului de Muzică Veche București

 

Ajuns la cea de-a XI-a ediție, Festivalul de Muzică Veche București a devenit al doilea festival cultural al Bucureștilor (conform „Barometrului”, respectiv „Studiului” de consum cultural realizate de Institutul Național pentru Cercetare și Formare Culturală și ARCUB) și cel mai important eveniment dedicat muzicii vechi din sud-estul Europei.

Festivalul se desfășoară pe parcursul lunii noiembrie și este dedicat promovării „Noutății muzicii vechi”. Programul din acest an (1-28 noiembrie) conține trei serii de evenimente conceptuale dedicate muzicii vechi (medievală, renascentistă, barocă, bizantină, gregoriană).

 

Festivalul debutează la Palatul Bragadiru cu seria Early Music Winds (1-4 noiembrie).

Aceasta este formată din patru concerte consecutive dedicate familiilor de instrumente istorice de suflat (oboi, flaut drept, flaut traversier, corn natural). Câțiva din cei mai renumiți interpreți, profesori și colecționari acompaniați de ansamblul belgian de muzică veche, Il Gardellino, vor dezvălui o parte din amintirile purtate de instrumentele lor peste țări și mări și timpuri străvechi. Seria este organizată în parteneriat cu Comunitatea Flamandă (Belgia) și Koninklijk Conservatorium Brussel.

 

Conceptul celei de a doua serii – Movie Gala Clavecinissimo (7 – 11 noiembrie) – propune trei elemente: un nou orizont de experimentare prin cinematografie, restaurarea unui inestimabil instrument din patrimoniul național și un final cu un concert de poveste.

Ea prezintă cinci filme dedicate unor povești ale muzicii vechi, cu minunate interpretări muzicale (Gustav Leonhardt, Jordi Savall etc) în cele mai frumoase spații de proiecții din București și se încheie cu un concert de gală – Clavecinissimo – organizat la Muzeul Național de Artă al României, în sala Auditorium. „Movie Gala Clavecinissimo” are ca scop principal strângerea de fonduri pentru restaurarea clavecinului istoric Ruckers – Taskin aflat în patrimoniul Muzeului Național Peleș. Doritorii își pot achiziționa bilete – tichete de donație cu valori variabile și pot dona pe earlymusic.ro.

 

Baroque Concerts, cea de-a treia serie a Festivalului, prezintă șase evenimente de înaltă ținută în câteva dintre cele mai frumoase săli de concert ale Bucureștiului: Sala Atelier (Teatrul Național București), Sala Radio, Sufrageria Regală (Muzeul Național de Artă) și Salonul Cherchez (Muzeul Național Cotroceni).

 

Printre artiștii invitați în ediția 2016 se află nume importante ale muzicii vechi europene: Orchestra barocă a Uniunii Europene (EUBO), Orchestra barocă „Il Gardellino” (Belgia), Marcel Ponseele (oboi baroc), Jan de Winne (flaut traversier), Xavier Diaz Latorre (lăută), Andrew Lawrence-King (harpe istorice), ansamblul de dansuri istorice Passeggio (Cluj), ansamblul Codex (Sg. Gheorghe) și formația de muzică veche românească Trei Parale.

Festivalul de Muzică Veche București este organizat cu sprijinul Primăriei Municipiului București prin ARCUB și este finațat de Ministerul Culturii. Informații complete despre program, bilete, abonamente și donații se găsesc la adresa earlymusic.ro

Dark Bombastic Evening – Alba Iulia

Ca în fiecare a treia săptămână din august din ultimii câțiva ani, mi-am luat hainele în rucsac și m-am urcat în autocarul care m-a dus (pentru a câta oară) în Alba-Iulia, la festivalul altfel Dark Bombastic Evening, cea de-a șaptea ediție, organizat de societatea Kogaionon.

Un altfel de festival, pentru că promovează muzica rock underground, în toate formele și aspectele ei, pentru că promovează bunul simț și respectul reciproc, pentru că este singurul festival din România la care paznicii sunt doar de decor, să fie acolo în caz de ceva, dar la care nu am văzut vreodată să fie nevoie de intervenția lor pentru o chestie cu adevărat serioasă.

Anul acesta am beneficiat de un tratament preferențial, având ca ghid turistic pe nimeni altul decât scriitorul localnic, Lucian Dragoș Bogdan. Ce a ieșit din excursie? Prieteni, voie bună și o vizitare a cetății Alba Carolina mai în profunzime, altfel decât până acum, altfel decât o fac turiștii de obicei.

Am avut parte de o expoziție de pictură a cunoscutului artist Costin Chioreanu, precum și de o expoziție de fotografie, a nu mai puținului cunoscut și apreciat Miluță Flueraș.

Trupe? Destule….

http://www.darkbombasticevening.com/en/lineup

Impresii? Sylvaine (cu care m-am întâlnit parțial și în vară, la KrunaVod) mi-au plăcut foarte mult, românii de la Fjord (dacă nu știi că-s români, nici nu-ți dai seama), Vemod mi-au lăsat creat o impresie bună. Mult prea așteptații și lăudații polonezi, Batushka, m-au enervat la culme. Le-a luat 90 de minute să facă soundcheck și au cântat mai puțin de 60 de minute.

Hamferd, o altă trupă care mi-a plăcut foarte mult, despre In The Woods, nu mai pomenesc, pentru că pe ei m-am dus să-i văd.

Una peste alta, atmosfera de la DBE este una boemă, de conviețuire pașnică între artiști și audiență. E ceva așa, flower-power, unde poți cunoaște și vorbi cu oricine vrei, unde nimeni nu are nasul mai sus decât altul.

Evident că nu am putut pleca fără să-mi cumpăr tricoul festivalului, pe care-l port mândră pe aici, prin capitală, pe la serviciu și pe unde mai pot (sau pe unde se nimerește).

Poze:

https://andreeaw.sunphoto.ro/DBE_2016

Schimbarea de gardă în Cetatea Alba Carolina:

 

 

 

 

ARTMANIA – 2016

Se mai termină o săptămână, se mai termină o lună, mai trece un weekend și a mai trecut o ediție a festivalului Artmania de la Sibiu.

O ediție reușită, după părerea mea. Cu siguranță am avut parte de surprize plăcute.

Vineri au început festivalul niște trupe absolut necunoscute pentru mine, dar care mi-au plăcut foarte mult: Stonelight, Psycholies. The Forshadowing au fost în opinia mea revelația acestei ediții și alături de Katatonia (pe care-i știu de multă vreme și abia așteptam să-i văd live) au fost cele mai bune trupe care au urcat pe scenă în prima zi de  Artmania.

Din păcate, Mellowtoy nu sunt deloc pe gustul meu, rapcore-ul lor m-a lăsat rece de tot.

Black Peaks, o trupă din UK, tot timpul cu F.. word pe buze, m-au călcat pe bătături rău de tot. Erau, vezi Doamne, foarte fericiți că au ajuns și pe la noi. I-am trimis înapoi acasă.

Heretic’s Dream nu m-au convins deloc. Mai au mult de lucru să fie o trupă băgată în seamă.

KATATONIA – au fost la înălțimea așteptărilor mele. Ei și The Foreshadowing mi-au făcut seara de vineri mai frumoasă.

Seara de sâmbătă a început și ea în forță și cu trupe bune: VESPERA, AVENUE LIE, grecii de la Fallen Arise care au cântat cu altă solistă, deoacere a lor era indisponibilă pentru vreo câteva concerte din motive de sănătate și pe care mă gândeam să-i întreb dacă nu o păstrează pe fata asta, că sună foarte bine.

Au urmat SOLSTAFIR, pe care-i așteptam cu nerăbdare și care nu m-au dezamăgit deloc, ba, dimpotrivă, au făcut un show de zile mari, cu vocalul care s-a plimbat prin public, a dat mâna cu cei aflați în primele rânduri. Mi-a părut foarte rău că nu au avut sesiune de Meet&Greet.

Mult aplaudații și prea trâmbițații Hteththemeth din Brașov mi-au lăsat o impresie artistică de teatru pe scenă și cam atât. La partea muzicală nu m-au convins absolut deloc.

PAIN OF SALVATION au urcat pe scenă și au rupt gura târgului și era normal să o facă așa. Mi-au plăcut foarte mult băieții, le-am spus-o și după concert, la Meet&Greet. Show-ul lor este foarte dinamic cu vocalul care făcea niște sărituri demne de George of the Jungle și căruia am vrut să-i strig de câteva ori: you Tarzan, me Jane… Un final de concert absolut superb cu o piesă care începe un un solo de chitară… e de vis, nu alta! Au promis că vor reveni la anul.

Penultima trupă care a cântat la festival a fost POEMISIA. O altă trupă italană (se pare că ediția din acest an a adunat destul de multe trupe din „cizmă”). Au fost o apariție demnă de Metal Magic Fest – cu excepția faptului că sunt prea simfonici pentru acest festival danez, bazat în special pe rock extrem.

Și cei care au închis festivalul au fost IHSAHN, proiectul solo al solistului vocal și chitaristului de la Emperor. Pot spune că niciuna dintre trupele nordice nu se dezminte și își face treaba așa cum trebuie, nu contează unde cântă, ci cum. Și BRAVO lor!

Ce mi-a plăcut cel mai mult la acestă ediție a festivalului Artmania este faptul că am descoperit trupe românești care „sună ca afară”: STONE LIGHT și VESPERA.

Ce nu mi-a plăcut este că vin unii care se cred buricul pământului și fac totul praf. (MELLOWTOY și BLACK PEAKS)

Ce mi-aș dori: să revenim la edițiile plătite, ca să ne bucurăm în liniște și pace de concert, nu să te calce pe picioare și să te ferești să nu te ardă cu țigara niște puști cărora abia le-a mijit mustața, dar și-au dat seama că sunt rockeri și asta scuză orice. Nesimțirea e tot nesimțire, indiferent ce culoare de piele ai, ce preferințe muzicale, etc.

La final vă las niște linkuri cu poze:

https://andreeaw.sunphoto.ro/ARTMANIA_2016_partea_1https://andreeaw.sunphoto.ro/ARTMANIA_2016_partea_1

https://andreeaw.sunphoto.ro/ARTMANIA_2016_-_PARTEA_A_DOUA

Să ne vedem cu bine la anul!

 

 

Page 1 of 2

Powered by WordPress & Theme by Anders Norén

error

Enjoy this blog? Please spread the word :)

RSS
Follow by Email
YouTube
Pinterest
LinkedIn
Share
Instagram