Cărți, concerte și călătorii

Autor: HALONA KEANE Page 1 of 16

Ce am mai citit – august 2024

Ceea ce urmează este un record absolut pentru mine. Never ever ever de când mă știu n-am reușit să citesc atât de multe cărți într-o singură lună. Acum, spun cu mâna pe inimă că de fapt nu le-am citit, ci le-am ascultat. M-am gândit că dacă tot plătesc abonament, n-ar fi bine să-l și folosesc?

Eu am abonament la audiotribe, la ei m-a atras catalogul de cărți. Mai mult ca sigur îmi voi face și la voxa, că și pe acolo sunt ceva edituri de la care aș vrea să citesc (ascult) câte ceva.

O carte despre începuturile Nadiei Comăneci în gimnastică, despre perioada petrecută la Onești, apoi la București, culminând cu fuga Nadiei peste graniță și primirea în USA.

https://bookzone.ro/cautare?term=mcfadden

Cărțile scrise de Freida McFadde sunt ceea ce eu numesc șpriț de vară. Adică sunt bune de clătit ochii, creierul, dar să nu ai așteptări de la ele. Nu sunt geniale, nu îți pun creierul pe bigudiuri, dar când ai nevoie de o lectură ușoară, sunt bune la casa omului.

Am citit trilogia „A girl’s guide to murder”, inclusiv prequelul ”Crimă la Conacul Remy” și mi-au plăcut. Tot la fel, un șpriț de vară, nimic genial, dar m-au amuzat pe alocuri. ”Cine moare în zori” se desfășoară pe durata a 24 de ore. Practic toată acțiunea cărții se întâmplă pe parcursul nopții. Dar a fost interesant finalul. Nici nu mi-am pus capul la bătaie să ghicesc care, ce și cum, dar mi-a plăcut.

Dap, din nou, fără așteptări mari, o carte bună, te scoate din cotidian, te poartă prin Londra și are un final interesant, poate pe care nu toată lumea îl bănuiește, cel puțin nu în întregimea lui. Din ce-am citit pe internet, lumea așteaptă un al doilea volum, o răzbunare. Aș citi al doilea volum. Și da, aș considera că s-ar face dreptate.

E o caterincă de carte, amuzantă și plină de sarcasm. Mi-a plăcut la nebunie. Abia aștept să citesc și volumul următor, despre care am înțeles că are titlul ”85 de ani”.

O capodoperă space opera. Mi-a revenit pofta de science fiction. Aștept să apară și cel de-al treilea volum într-un format posibil pentru mine: audiobook sau ebook.

 

Cei patru bătrânei care alcătuiesc ”clubul crimelor de joi” sunt iarăși puși pe fapte mari. Un al doilea roman scris de Richard Osman pe care l-am iubit de la început până la sfârșit. Voi citi pe parcurs și celelalte volume scrise de el.

Aoleu, mamica, mai trebuie periata traducerea putin. Ce-a zis autorul ca a vrut sa scrie si ce-a iesit, e „cale lunga ii trebui luminii sa ne ajunga”. Dar i-a iesit partea cu rezilienta umana. Daca tot traieste in SUA si a scris o droaie de carti istorice, banuiesc ca e pasionat de istorie. De populatia indigena amerindiana a auzit? Stie ceva despre triburile amerindiene, obiceiuri, rezervatii? Nu de alta, dar sunt extrem de asemanatori cu sami. Mi-ar fi placut muult de tot sa-i puna in valoare lui Hanas mostenirea sami, mai mult decat a fi pastor de reni, sa accentueze partea de om care cunoaste ierburile, de vindecator si da, de saman. Exact ce-i dadea caracteristicile poporului caruia-i apartine, autorul a decis sa minimizeze. L-a facut un pastor care cunoaste muntii. Atat… ok, am dat cu ea de pamant, dar actiunea cartii este antrenanta si te tine lipit. E o carte buna. Mai am niste probleme cu pronuntia unor cuvinte: ràvenă, în loc de ravènă. Numele autorului e pronuntat ba jil, ba gil, numai geailes nu, cum ar fi corect. Autorul e nascut din mama norvegiana si tata englez, nascut si crescut in Marea Britanie, deci pronuntia britanica are sens. Si de ce puii mei renii nasc vitei??? Calf nu e doar vitel, doamna traducatoare!!!! Imi si inchipui cam cu ce s-ar hrani un vitel la Polul Nord si mai ales cum puii mei ar supravietui temperaturii de acolo…

Cam siropoasă pentru gustul meu. Petrecerea burlăcițelor se lasă cu crimă.

N-am ce comenta aici, e povestea unei familii celebre. A fost foarte interesantă.

 

Aici am de comentat: a luat bucăți din mai multe cărți scrise de Stephen King și le-a pus în alt decor și gata cartea. Nu e o carte rea deloc, dar mi-aș fi dorit mai multă originalitate și n-am înțeles entuziasmul creat în jurul ei. Înțeleg că e o carte de debut, de aceea voi citi (asculta) și celelalte cărți. Poate peste ani, când și-a mai făcut mâna, a ieșit ceva mai bun. Am citit și văzut la viața mea ceva cărți și filme de groază. Cartea asta e bolnavă, personajul principal e o versiune psihopată a lui Danny din Dr. Sleep, când Danny era deja adult, dar cu ceva flashback-uri ale lui Danny copil, de pe vremea când se plimba pe coridoarele hotelului “Overlook”. Nu e o carte super mega extra, dar clar mai bună decât seria scrisă de Frieda McFadden și mi se pare că îmbină chestii din mai multe romane ale lui Stephen King: IT – oraș mic, de provincie, gașcă de copii care rămân prieteni și peste 30 de ani. Shining – domnul Halloran (da, da, a preluat numele personajului și rolul personajului) și viziunile lui Danny, Dr. Sleep, Danny care e alcoolic, cum fusese și tatăl lui, dar cu toate astea încearcă din răsputeri să nu fie precum tatăl lui. Aici personajul principal se numește Ed și pe lângă alcool, încearcă să întârzie apariția demenței, pe care e convins că o moștenește de la tatăl lui. Una peste alta e o carte mediocră, la fel de bună de citit ca orice thriller de duzină. De la mine are 3 stele și jumătate.

 

Lămuriri: 3 stele pentru mine e o carte bună. 4 stele mi-a plăcut foarte mult. 5 stele e genială. 2 stele înseamnă că i-a lipsit ceva să ajungă la 3 stele, m-a dezamăgit cumva, undeva. O stea e de dat de toți pereții (ce vină or avea ei, săracii?).

 

Dragii mei, aceasta a fost retrospectiva lunii august 2024. Dacă o țin tot așa, cred că voi face retrospectivă săptămânală, ca să ne fie mai ușor tuturor: și mie la scris și vouă la citit.

Până data viitoare, spor la citit!

Comic Con 2023

Am reușit să ajung un pic la Comic Con-ul din București, 19-21 mai 2023 și anume sâmbătă. Nu m-am mișcat prea mult, nu m-am simțit tocmai bine, dar m-am bucurat de oamenii pe care i-am văzut.

Vă las cu pozele, însă.

Aici „captura” de cărți:

Aici pozele de la Comic Con.

Bookfest mai 2023

Am ajuns și la Bookfest mai 2023, am fost chiar în ziua de joi, 25 mai, a doua zi după deschidere. M-am bucurat de oameni și de cărți.

Vă las cu galeria foto, mai întâi, „captura”.

Prima de sus este un pachet de 8 cărți pentru copii.

Galeria foto:

Lecturi lunile martie, aprilie și mai 2023

Dacă în februarie v-am povestit despre singura carte pe care am citit-o, și anume „Casa Bântuită” care e așa de horror că am tot așteptat horror-ul și el s-a lăsat așteptat, dar atât, hai să vă spun un pic despre ce am mai citit în martie, aprilie și mai, nu de alta, dar a venit iunie.

Martie 2023:

Am citit 3 cărți, la care am plâns, la una mai abitir ca la cealaltă. Martie a fost luna cu plânsul.

Am citit-o la inițiativa unei prietene, Simona, pentru clubul nostru de lectură (5 fete în Worcester, UK, românce toate, ne mai întâlnim când putem și mai discutăm despre cărți). Chiar îi mulțumesc Simonei, că n-aș fi știut despre această carte dacă n-ar fi fost ea.

Mi se pare absolut de porc să dau steluțe sau să fac orice fel de apreciere referitoare la această carte. Alexandra, am trăit cu tine fiecare cuvânt scris, îmi cer iertare pentru ceea ce ați suferit, pentru modul abject în care ați fost tratați și-mi doresc în fiecare zi ca dreptatea să existe și vinovații să plătească. Pentru tot. Nu e normal să te duci să te distrezi (nimic periculos la distracția respectivă, mergi la un concert) și asta să-ți dea peste cap tot restul vieții. Să fii puternică și să mergi cu fruntea sus, că n-ai și n-ați greșit cu nimic.

Păi să nu mă emoționez? Evident că am văzut-o cu ochii minții pe Salma Hayek în fiecare mișcare a Fridei.

Aprilie și mai 2023 au fost luni de relaxare. Am citit 2 cărți în aprilie și 4 în mai, dar fac parte toate din aceeași serie: Winston motanul și aventurile sale, de Frauke Scheunemann. Ele sunt în total 7 cărți, mai am una de cumpărat și de citit. Știu că sunt cărți pentru copii, dar m-au distrat maxim și le-am citit cu mare plăcere. Fiecare dintre ele a primit de la mine 4 steluțe pentru bucuria pe care mi-au adus-o în suflet.

Pentru că azi e 1 iunie, vă doresc să nu uitați niciodată de copilul din voi, să-l hrăniți și să-l lăsați, din când în când să zburde și să se bucure de viață!

Casa bântuită – Shirley Jackson

Cartea o puteți cumpăra de aici. Eu am cumpărat-o pe platforma google playbooks în pandemie. Foarte slăbuță cartea. Eu n-am văzut serialul de pe Netflix (poate îl voi vedea la un moment dat). Adevărul e că nu e proastă, doar că nu e horror. N-am știut că a fost scrisă în 1959, am aflat ulterior, după ce m-am plâns pe facebook. Mă așteptam să mă apuce frica, să dorm cu lumina aprinsă, să tresar la fiecare zgomot. Nu s-a întâmplat nimic din toate acestea. Personajele mi s-au părut haioase.

Într-adevăr, cartea se citește repede, dai pagină după pagină tot așteptând paranormalul, manifestări poltergeist sau fantome care să te urmărească. În loc de una sau toate acestea, ai parte de bătăi în uși în timpul nopții, de chemări de dincolo, de ședințe de spiritism menite să aducă liniștea sufletelor care locuiesc în casă.

O carte bună de citit când pleci într-o călătorie și vrei o lectură ușoară, să nu-ți pună mintea pe bigudiuri, dar nicidecum memorabilă, mai degrabă o lectură de duzină.

3 stele sunt cam multe, dar fie și așa. Cartea nu m-a enervat, doar că am tot așteptat să se manifeste răul și el s-a lăsat așteptat.

De la mine are  cu indulgență.

Anotimpul țânțarilor – Cristian Vicol

Cartea poate fi cumpărată de aici.

Este un volum de povestiri și prima carte semnată de Cristian Vicol pe care o citesc. Mă bucur foarte mult că include povestirea „Groapa” interpretată magistral de actorul Doru Maniu. Este chiar prima dintre cele șapte cuprinse în acest volum.

Am mai citit povestiri scrise de Cristian Vicol, care a fost premiat la secțiunea  SF pentru povestirea „Rosamund se trezește” publicată în revista online Galaxia 42. Chiar prima povestire, „Groapa” a fost publicată în revista online Planu 9 și am citit-o acolo.

Restul povestirilor au fost noi pentru mine, dar de aceeași foarte bună calitate.

Preferatele mele, pe lângă „Groapa” sunt „Atât cât o sta soarele pe cer” din care am citit un fragment (îl puteți găsi pe youtube) și „A patra pecete”, care este și ultima povestire din acest volum.

Textele lui Cristian Vicol se concentrează pe analiza omului pus în diverse situații limită, pe umanitatea care mai rămâne și care învinge cam de fiecare dată, lăsându-ne speranța că indiferent ce va veni, specia umană va supraviețui.

De la mine are  pe toate planurile.

 

Oameni și taxe

Nu știu cum se face că la fiecare loc de muncă ajung să am aceeași discuție cu colegii, (după primele întrebări dacă am soț, copii – ce vă freacă grija?) și anume: cu cât muncești mai mult, cu atât plătești taxe mai mari. Parcă n-ar fi normal…. UK are o grilă de impozitare progresivă, prima bandă, care face obiectul discuției noastre, aplică un impozit de 20% asupra veniturilor brute. Apoi mai există NINO, care practic însumează taxele pentru pensia de stat, șomaj și sănătate și Pensia – contribuție care este facultativă, pentru că este vorba despre pilonul 3, cred că este la noi, pensia privată. Toate acestea însumate, pentru banda de bază nu depășesc 25% din câștigul brut.

Band Taxable income Tax rate
Personal Allowance Up to £12,570 0%
Basic rate £12,571 to £50,270 20%

Sursa este chiar site-ul guvernului britanic. https://www.gov.uk/income-tax-rates

Cu alte cuvinte, primii 12.570 GBP brut câștigați anual nu sunt impozitați, ceea ce urmează, până la valoarea de 50.270 GBP brut este impozitat cu 20%. Cu un salariu normal este ff greu să depășești plafonul maxim, indiferent câte ore suplimentare faci. Cred că și dacă lucrezi non-stop, la salariul minim care acum e 9.50 GBP / oră, nu depășești plafonul maxim pentru Basic rate.

Ce zic oamenii? Indiferent dacă sunt britanici get beget sau emigranți. Toți au aceeași frază: „dacă lucrez mai mult, mă impozitează mai mult”. Moment să te uiți cruciș, ca să nu zic să-ți dai una peste ochi. Apropos, pentru orele suplimentare nu se plătește contribuția la pensie, în UK, numai pentru salariul de bază.

Îi spun unei colege că indiferent câte ore face, nu i se oprește mai mult de 25% din salariu. Ce spune? Evident: nu, nu e adevărat. Uite, de exemplu, luna trecută a avut un brut de 3.200 GBP și a plătit taxe de 800 GBP.

QED

Lecturi luna ianuarie 2023

Până la urmă a mers destul de greu cu cititul în ianuarie, oboseala m-a învins. Dar totuși, deși nu am atins ceea ce mi-am propus, vă arăt ce și cât am citit.

 

Cele 5 cărți pe care am reușit să le termin de citit în ianuarie sunt:

 

  – pentru #ReadingChallengeNemira.

– pentru Club Cluj.

Și am citit cam jumătate din primul volum din „Calea Regilor” de Brandon Sanderson.

Aplicația arată numai cărțile terminate și numărul de pagini total citit, numărul de ore.

Nu e cât mi-am propus, dar sigur e un pas înainte.

Voi ce și cât ați reușit să citiți în ianuarie?

Vă doresc o zi frumoasă!

Săptămâna 1-7 ianuarie 2023

La mulți ani, dragilor!

Mi-am tot propus de mulți ani să ajung să citesc 100 de cărți pe an. Anul acesta am început în forță (și să nu credeți că nu mi-a fost greu). Folosesc de câțiva ani o aplicație de urmărire cât am citit. Pentru că în anii precedenți am citit foarte puțin, n-am scos-o la lumină. Dar anul acesta mă țin de scopul zilnic, care este să citesc 100 pagini pe zi. Și deocamdată reușesc să mă țin de plan, chiar dacă sunt ff obosită când vin de la serviciu. La un calcul rapid, 100 de pagini zilnic înseamnă 700 de pagini pe săptămână, care înseamnă cam 2 cărți medii. 2 cărți pe săpt a 52 de săptămâni pe an, ajung la cele 100 anuale pe care mi le-am propus.

O să vă arăt întâi planificarea pe săptămâna care tocmai se încheie:

 

Acum vă arăt raportul pe săptămâna 1-7 ianuarie 2023, din aplicație. Vreau să menționez că nu am nici cea mai mică intenție de a face musai publicitate aplicației respective, nu am nimic de câștigat de la ei, vreau doar să vă arăt cum îmi planific și monitorizez lecturile. Aplicația arată numai cărțile terminate în acest interval.

Și acum vă arăt desfășurătorul monitorizării unei cărți:

Așa arată săptămâna mea. Mi-au plăcut ff mult toate cele trei cărți. Despre cea a lui Alexandru Lamba am apucat să scriu articol. Despre cea a lui Cristian Vicol voi scrie probabil azi, mai târziu și voi publica mâine.

Recenzia celei de a treia cărți va apărea însă pe 1 februarie, pentru că am avut-o de citit pentru clubul de carte de la Cluj, care va avea loc în seara de 31 ianuarie. Și nu vreau să public recenzia înaintea discuției de la club.

Folosesc și fișe de lectură, unde practic scriu detaliile cărții, în câte zile am citit-o și recenzia, înainte să fie publicată pe blog. Ideea este că scriind pe hârtie înainte de toate mă ajută să-mi structurez ideile și să păstrez detaliile pe care vreau să le scriu despre cartea respectivă în articol.

O să public câte un bilanț săptămânal. Având în vedere că m-am apucat de ieri să citesc „Calea regilor” de Brandon Sanderson, nu mă aștept ca bilanțul de săptămâna viitoare să arate la fel de frumos, că aceste 2 volume au peste 1400 de pagini împreună. Eu am socotit că dacă urmez planul le voi citi în 2 săptămâni. Să vedem.

Voi cum vă motivați să citiți? Ce plannere folosiți, dacă folosiți. Aștept comentarii, poate mai învăț ceva.

Șapte virtuți deșarte și o păcătoasă moarte – Alexandru Lamba

Cartea o găsiți de cumpărat aici.

Abia am terminat de citit acest volum, care m-a purtat într-un carusel de emoții. Un roman construit atent, care m-a făcut să caut pe @google dacă chiar există Părintele Ghenadie. Am găsit vreo doi.

Horia, personajul principal, mi s-a părut la fel de introspectiv precum personajul interpretat de Edward Norton în „Fight Club”, în același timp, întâmplările din viața lui mi-au amintit de „Pulp Fiction”. Pe cât de posibile, pe atât de ireale.

Finalul a fost normal, chiar dacă nu neapărat cel așteptat (de mine). Era o posibilitate, ivită chiar din titlu „și o păcătoasă moarte”. Nu e prima dată când Alexandru Lamba reușește să mă păcălească până la finalul cărții lui, dorindu-mi ca ceea ce apare evident, în fața ochilor, de fapt să nu se întâmple, dar care este de fapt, firescul sfârșit al cărții, al personajului. La fel de normal precum Michael interpretat de John Travolta în filmul cu același nume, a trebuit să aibă confruntarea finală cu taurul, așa și Horia, personajul lui Alex a trebuit să împlinească ritualul la care se gândea non stop din toate unghiurile.

Textul se citește repede, este fluid. Odată ce ai urcat în carusel, nu te mai dai jos decât la final. Fiecare capitol reprezintă o întâmplare, un episod din viața lui Horia. Fiecare episod îl duce mai aproape de final.

Romanul are nouă capitole, dintre care, primele șapte prezintă fiecare câte un păcat capital.

Din punctul meu de vedere (deși am o carte a lui Alex pe care nu am citit-o încă), acest roman este cel mai bun scris de Alexandru Lamba până acum, cel mai profund.

Ceea ce-mi place foarte mult este că absolut nici un element, nici o întâmplare, nimic nu pare a fi forțat, pus acolo numai ca să iasă la socoteală, totul este absolut firesc și normal.

De la mine are  pe toate planurile.

 

Page 1 of 16

Powered by WordPress & Theme by Anders Norén

error

Enjoy this blog? Please spread the word :)

RSS
Follow by Email
YouTube
Pinterest
LinkedIn
Share
Instagram