Ceea ce urmează este un record absolut pentru mine. Never ever ever de când mă știu n-am reușit să citesc atât de multe cărți într-o singură lună. Acum, spun cu mâna pe inimă că de fapt nu le-am citit, ci le-am ascultat. M-am gândit că dacă tot plătesc abonament, n-ar fi bine să-l și folosesc?
Eu am abonament la audiotribe, la ei m-a atras catalogul de cărți. Mai mult ca sigur îmi voi face și la voxa, că și pe acolo sunt ceva edituri de la care aș vrea să citesc (ascult) câte ceva.
O carte despre începuturile Nadiei Comăneci în gimnastică, despre perioada petrecută la Onești, apoi la București, culminând cu fuga Nadiei peste graniță și primirea în USA.
https://bookzone.ro/cautare?term=mcfadden
Cărțile scrise de Freida McFadde sunt ceea ce eu numesc șpriț de vară. Adică sunt bune de clătit ochii, creierul, dar să nu ai așteptări de la ele. Nu sunt geniale, nu îți pun creierul pe bigudiuri, dar când ai nevoie de o lectură ușoară, sunt bune la casa omului.
Am citit trilogia „A girl’s guide to murder”, inclusiv prequelul ”Crimă la Conacul Remy” și mi-au plăcut. Tot la fel, un șpriț de vară, nimic genial, dar m-au amuzat pe alocuri. ”Cine moare în zori” se desfășoară pe durata a 24 de ore. Practic toată acțiunea cărții se întâmplă pe parcursul nopții. Dar a fost interesant finalul. Nici nu mi-am pus capul la bătaie să ghicesc care, ce și cum, dar mi-a plăcut.
Dap, din nou, fără așteptări mari, o carte bună, te scoate din cotidian, te poartă prin Londra și are un final interesant, poate pe care nu toată lumea îl bănuiește, cel puțin nu în întregimea lui. Din ce-am citit pe internet, lumea așteaptă un al doilea volum, o răzbunare. Aș citi al doilea volum. Și da, aș considera că s-ar face dreptate.
E o caterincă de carte, amuzantă și plină de sarcasm. Mi-a plăcut la nebunie. Abia aștept să citesc și volumul următor, despre care am înțeles că are titlul ”85 de ani”.
O capodoperă space opera. Mi-a revenit pofta de science fiction. Aștept să apară și cel de-al treilea volum într-un format posibil pentru mine: audiobook sau ebook.
Cei patru bătrânei care alcătuiesc ”clubul crimelor de joi” sunt iarăși puși pe fapte mari. Un al doilea roman scris de Richard Osman pe care l-am iubit de la început până la sfârșit. Voi citi pe parcurs și celelalte volume scrise de el.
Aoleu, mamica, mai trebuie periata traducerea putin. Ce-a zis autorul ca a vrut sa scrie si ce-a iesit, e „cale lunga ii trebui luminii sa ne ajunga”. Dar i-a iesit partea cu rezilienta umana. Daca tot traieste in SUA si a scris o droaie de carti istorice, banuiesc ca e pasionat de istorie. De populatia indigena amerindiana a auzit? Stie ceva despre triburile amerindiene, obiceiuri, rezervatii? Nu de alta, dar sunt extrem de asemanatori cu sami. Mi-ar fi placut muult de tot sa-i puna in valoare lui Hanas mostenirea sami, mai mult decat a fi pastor de reni, sa accentueze partea de om care cunoaste ierburile, de vindecator si da, de saman. Exact ce-i dadea caracteristicile poporului caruia-i apartine, autorul a decis sa minimizeze. L-a facut un pastor care cunoaste muntii. Atat… ok, am dat cu ea de pamant, dar actiunea cartii este antrenanta si te tine lipit. E o carte buna. Mai am niste probleme cu pronuntia unor cuvinte: ràvenă, în loc de ravènă. Numele autorului e pronuntat ba jil, ba gil, numai geailes nu, cum ar fi corect. Autorul e nascut din mama norvegiana si tata englez, nascut si crescut in Marea Britanie, deci pronuntia britanica are sens. Si de ce puii mei renii nasc vitei??? Calf nu e doar vitel, doamna traducatoare!!!! Imi si inchipui cam cu ce s-ar hrani un vitel la Polul Nord si mai ales cum puii mei ar supravietui temperaturii de acolo…
Cam siropoasă pentru gustul meu. Petrecerea burlăcițelor se lasă cu crimă.
N-am ce comenta aici, e povestea unei familii celebre. A fost foarte interesantă.
Aici am de comentat: a luat bucăți din mai multe cărți scrise de Stephen King și le-a pus în alt decor și gata cartea. Nu e o carte rea deloc, dar mi-aș fi dorit mai multă originalitate și n-am înțeles entuziasmul creat în jurul ei. Înțeleg că e o carte de debut, de aceea voi citi (asculta) și celelalte cărți. Poate peste ani, când și-a mai făcut mâna, a ieșit ceva mai bun. Am citit și văzut la viața mea ceva cărți și filme de groază. Cartea asta e bolnavă, personajul principal e o versiune psihopată a lui Danny din Dr. Sleep, când Danny era deja adult, dar cu ceva flashback-uri ale lui Danny copil, de pe vremea când se plimba pe coridoarele hotelului “Overlook”. Nu e o carte super mega extra, dar clar mai bună decât seria scrisă de Frieda McFadden și mi se pare că îmbină chestii din mai multe romane ale lui Stephen King: IT – oraș mic, de provincie, gașcă de copii care rămân prieteni și peste 30 de ani. Shining – domnul Halloran (da, da, a preluat numele personajului și rolul personajului) și viziunile lui Danny, Dr. Sleep, Danny care e alcoolic, cum fusese și tatăl lui, dar cu toate astea încearcă din răsputeri să nu fie precum tatăl lui. Aici personajul principal se numește Ed și pe lângă alcool, încearcă să întârzie apariția demenței, pe care e convins că o moștenește de la tatăl lui. Una peste alta e o carte mediocră, la fel de bună de citit ca orice thriller de duzină. De la mine are 3 stele și jumătate.
Lămuriri: 3 stele pentru mine e o carte bună. 4 stele mi-a plăcut foarte mult. 5 stele e genială. 2 stele înseamnă că i-a lipsit ceva să ajungă la 3 stele, m-a dezamăgit cumva, undeva. O stea e de dat de toți pereții (ce vină or avea ei, săracii?).
Dragii mei, aceasta a fost retrospectiva lunii august 2024. Dacă o țin tot așa, cred că voi face retrospectivă săptămânală, ca să ne fie mai ușor tuturor: și mie la scris și vouă la citit.
Până data viitoare, spor la citit!
