Da, recunosc, joc niște jocuri prostești pe facebook. E un mod de relaxare.
De ce îngustimea minții omenești? Nu cred că există persoană în lumea civilizată care să nu știe despre uraganul Irma și prăpădul pe care-l face în sudul SUA, precum și alte uragane care au trecut recent pe acolo. Și cu toate astea, am văzut postări de genul „nu ne ștergeți de la vecini, că din cauza uraganului nu mai putem juca un timp”. Ceea ce mă duce la o concluzie nu foarte tristă, ci extrem de foarte tristă: trăim în realitatea virtuală. Adică orice om normal în atari condiții ar trebui să se gândească doar la supraviețuire. A sa și a celorlalți, iar pe noi ne doare de un joc stupid în care singurele condiții de îndeplinit ca să fim vecini sunt: să avem cont pe facebook (să fim prieteni pe facebook) și să jucăm jocul respectiv. E foarte trist și se adeverește din nou, că ficțiunea din filmele science – fiction a devenit realitate. Dar stau și mă întreb: oare nu ne-o inducem? Și celor care-mi spun „aa, citești porcăria aia de SF cu extratereștri și nave și etc” nu ar trebui oare să le spun, să-i previn, că știu ce ne așteaptă în viitor? Că pentru noi viitorul este previzibil, nu necunoscut în totalitate? Oare nu suntem vizionari? Oare nu modelăm realitatea în care trăim?
