Romanul ˝Căldura ghețarilor˝ se recomandă a fi primul volum din seria ˝Ancestorilor˝ și reprezintă debutul literar pe hârtie al scriitorului brașovean Nicolae Dobre. (întotdeauna vorbim despre debut literar pe hârtie, că online, lumea publică destule povestiri)

Este prima carte SF publicată în regim selfpublishing pe care o citesc. Dar asta nu înseamnă că a fost scrisă și aruncată într-o tiparniță, apoi pusă în vânzare. Chiar deloc. Cartea a trecut mai întâi prin mâinile unor editori (trei la număr) – aviz celor ce vor cu orice preț să publice.

Dacă avem o celebră serie de romane care este și ecranizată cu motto-ul ˝The winter is coming˝ (Vine iarna) (nu stăm acum să discutăm semnificația acestei expresii), în ˝Căldura ghețarilor˝ iarna s-a instalat pe Pământ de foarte multă vreme și a produs milioane de victime. Omenirea a fost pe punctul de a pierde pariul cu viața și de a dispărea din peisajul universal.

După cum știm deja, orice șut în dos înseamnă un pas înainte și asta a făcut și omenirea din universul creat de Nic Dobre. Reluând programele spațiale din dorința de îmbogățire a unor corporații prin exploatare zăcămintelor minerale aflate pe Lună și mai apoi pe Marte, omenirea a început colonizarea spațială și astfel, în momentul dezastrului, cei care au putut scăpa au avut deja un loc unde să se retragă. Din calea cărui dezastru au fugit? Era glaciară și nu e de râs, ca-n celebra serie de desene animate ˝Ice Age˝, pentru că omenirea nu a fost pregătită (va fi oare vreodată?) pentru asemenea val de frig care s-a abătut asupra planetei.

Și uite cum Pământul a devenit un glob de gheață (îmi aduc aminte de globurile albe, puse în bradul de Crăciun) și omenirea s-a mutat pe Marte. Numai că lucrurile nu-s chiar așa ușoare, că a te muta pe Marte nu este la fel cu a te muta din sat la oraș. Planeta roșie nu e la fel de prietenoasă precum planeta albastră transformată într-un ghețar, drept pentru care trebuiesc construite cupole (un fel de mini-cartiere) în interiorul cărora avem locuințe, școli, dar și nivele de cultură a plantelor care să ofere nu doar hrană, cât mai ales oxigenul atât de necesar nouă.

Spațiul mic și resursele limitate cer o mai bună gestionare a educației și implicit a forței de muncă, astfel încât pe Marte găsim o structură socială foarte diferită de cea cu care suntem obișnuiți, specializarea în anumite meserii fiind atent controlată.

Personajul principal, John Hooverbart, visează de mic copil să aibă o meserie neobișnuită: el vrea să devină pământean. Era glaciară se mai îmbunase puțin pe vechea planetă albastră și oamenii începuseră să se întoarcă, doar pentru a scoate la iveală lucruri din trecut. Deocamdată pe Pământ nu găsim decât cazarme militare cu ceva personal auxiliar, folosit la explorarea vechilor clădiri acoperite acum integral sau parțial de zăpada nemiloasă ce gonise strămoșii pe alte tărâmuri.

Și Ionuț al nostru, ăsta zis baronul curățeniei*, se îmbarcă pe un amărât de cargo și pleacă în goana mare spre planeta strămoșească, lăsând în urmă familia pe care s-ar putea să n-o mai revadă vreodată (eu, acum, sper, ca măcar în al doilea – spre sfârșit, al treilea volum, Ionuț să-și pupe părinții înainte ca aceștia să treacă granița spre alte lumi), unde, după perioada obligatorie de pregătire, va face parte dintr-o echipă de intervenție.

Una peste alta romanul prezintă Pământul la finalul erei glaciare, când oamenii încep să se întoarcă acasă, dar, din păcate și din fericire, tot ceea ce este omenesc nu a fost uitat: dragoste, prietenie, camaraderie, trădare, neputință, jocuri politice, dar mai presus de orice: dorință. Dorința de a rezista, de a fi ultimul, de a nu te lăsa învins!

Nu spun mai mult, pentru a nu răpi plăcerea lecturii, închei prin a recomanda cartea și pentru răsturnarea de situație pe care n-am bănuit-o decât parțial.

Cel mai frumos lucru la o povestire, la o carte, este să ajungi să te surprindă pagină cu pagină, iar românii noștri au asta în sânge, ne surprind cu fiecare ocazie pe care o au.

În ultima vreme constat că majoritatea cărților SF se bazează pe apocalipsă. E bine-venită pentru mine o lume post-apocaliptică nemedievală, o lume care a renăscut, dar care nu s-a întors în Epoca Metalelor.

Aștept volumele următoare cu nerăbdarea celui care descoperă o lume nouă în fiecare carte.

Din înțelepciunea www.thefreedictionary.com

• Hoover

  Also found in: Thesaurus, Medical, Idioms, Encyclopedia, Wikipedia.
  Related to Hoover: Hoover Dam, J edgar hoover

  hoo·ver

  (ho͞o′vər)

  v. hoo·vered, hoo·ver·ing, hoo·vers

  v.tr.

  1. Informal

  a. To clean (a surface or material) with a vacuum cleaner: hoovered the rug.

  b. To remove with a vacuum cleaner. Often used with up: hoovered up the spilled cereal.

  2. Slang To consume entirely; devour. Often used with up or down.