„Două lucruri am făcut atunci când am împlinit șaptezeci și cinci de ani. Am trecut pe la mormântul soției mele. Apoi m-am înrolat.”

Deseori acest fragment mi-a fost dat drept exemplu de un foarte bun început de poveste, un început care intrigă cititorul și-l împinge să-și dorească să citească mai departe, să descopere pagină cu pagină acest prim volum premiat cu trofeul „John W. Campbell” în 2006.

L-am citit foarte repede, de vineri după-amiaza până sâmbătă. Este un military fiction cu un ritm alert.

La început ni se explică cum că odată ce ajunge la vârsta pensionării, există posibilitatea ca persoana respectivă să aleagă să se înroleze în FCA (Forțele Coloniale de Apărare) care sunt mereu în căutare de recruți, deoarece omenirea a cucerit stelele și are nevoie de forțe să mențină cuceririle.

Înrolarea se poate face pentru maximum doi ani, însă FCA au libertatea de a prelungi contractul pentru alți maxim opt ani, de unde reiese un serviciu militar de aproximativ zece ani. Să trăiești până la 85 de ani și să vizitezi Universul pe banii altora poate părea o afacere, însă întotdeauna există și reversul medaliei. De data aceasta reversul medaliei are două opțiuni: prima dintre ele este posibilitatea de a fi ucis în timpul serviciului militar. A doua opțiune este faptul că nu te vei întoarce niciodată acasă. Odată ce ai semnat hârtiile de înrolare ai maximum 72 de ore să părăsești planeta. Altfel? Păi altfel nimic: doar că nu mai exiști d.p.d.v. legal, pentru că semnarea contractului de înrolare înseamnă „moartea” ta legală, nu fizică. Vei fi declarat mort și toate bunurile tale vor fi împărțite conform testamentului sau  conform legii și ți se vor anula toate asigurările: de viață, de sănătate. Ai timp 72 de ore să-ți pui în ordine treburile, după care pornești în aventura vieții tale.

Aici trebuie să recunosc că m-a intrigat titlul încă de când s-a pus în discuție să vorbim despre această carte în cadrul Clubului Nemira.  „Războiul bătrânilor” – ce mă gândesc eu? Adică niște boșorogi pleacă să se lupte. Pe bune? Îți dai seama ce hai o să fie??? Adică ăștia care de abia se târâie, care n-aud bine, văd în ceață, au Alzheimer sunt în stare să care niște puști după ei și să le și folosească împotriva cui trebuie? Adică nu se vor împușca unii pe alții din greșeală?

Și evident, lucrurile iau o mică întorsătură pe care o veți descoperi citind romanul. (Eu zic să vă grăbiți să-l cumpărați: suntem în sezonul cadourilor, e la reducere https://nemira.ro/razboiul-batranilor).

Plecând spre stele, recrutul John Perry își face noi prieteni dintre alți recruți și împreună vor forma un nucleu care este însă despărțit când ajung la destinație, în baza de pregătire de pe Beta Pyxis III din sistemul Phoenix. Ceea ce mi-a plăcut foarte mult a fost tehnologia pe care am descoperit-o (Brain Pal), care mi-a adus aminte de Counter Strike.  Mi-au plăcut și civilizațiile întâlnite pe parcursul desfășurării acțiunii, dar le-aș fi vrut puțin mai dezvoltate, aș fi vrut să aflu mai mult despre fiecare dintre ele.

Punctul culminant al romanului pentru mine este repezentat de întâlnirea cu Jane. Oare este posibil să-ți întâlnești soția îngropată pe Terra întrupată într-o fetișcană din FCA? Se pare că da. Mai ales dacă tu și soția ați mai trecut acum câțiva ani pe la FCA și v-ați interesat despre ce și cum.

Deznodământul a fost mai mult decât previzibil: John Perry a pierdut o parte dintre noii prieteni, el a supraviețuit, a fost decorat și visează la o nouă viață alături de tânăra femeie care este și care nu este reîncarnarea soției lui.