Mi-a fost tare dor de un volum de povești, de basme, ca atunci când eram copil. Așa că, atunci când am văzut această carte recomandată de Romeo Aurelian Ilie, am căutat-o și am cumpărat-o (mare chestie, credeți-mă, să cumperi în UK o carte tipărită în limba română).
Recunosc că volumul de față mi-a adus aminte de un moment din copilărie, când mama a reușit să aducă acasă una dintre prețioasele cărți din colecția „Povești nemuritoare”. Toată viața mi-a rămas undeva într-un ungher al minții „sosul dulce-acrișor” pe care am vrut să-l gust încă de când am citit povestea despre fata săracă ce gătea un pește minunat cu acest fel de sos. Cred că undeva, gustul acela pe care mi l-am închipuit citind povestea respectivă nu are corespondent în realitate. Între timp am gustat acest fel de sos și parcă n-a fost la fel de gustos ca cel descris în basm…
Amintirile copilăriei sunt foarte puternice (dpdv emoțional) poate amplificate și de perioada pandemică pe care o trăim acum. Volumul de față are 232 pagini a fost publicat de editura Polirom în vara lui 2020 (mai) și conține o notă asupra ediției și 40 de basme populare japoneze. Da, sunt multe povești, sunt scurte, de doar câteva pagini, unele dintre ele au doar una-două pagini lungime. M-am bucurat foarte tare să găsesc între filele acestei cărți un basm pe care l-am ascultat pe youtube nu demult „Recunoștința cocorului”.
Nu sunt multe de spus, ca să nu stric plăcerea cititorului. Fiind basme populare, fiecare dintre ele are o morală la final. Și mai mult m-am bucurat de semnul de carte care a venit odată cu volumul de povești. Are și un semn, căci l-a prins pisu și i-a ronțăit un capăt.
Recomand acest volum tuturor copiilor de orice vârstă.
Lume (4): 
Personaje (4): 
Poveste (4): 
Total (4): 
