Nu stau să număr excursiile, pentru că-mi pierd timpul cu amănunte inutile. Însă, de fiecare dată când am plecat cu Terra Incognito m-am simțit ca și cum aș fi mers cu cei mai buni prieteni . Chiar dacă am crezut că voi fi absolut singură (în sensul că nu cunosc pe niciunul dintre cei 100 de oameni cu care am pornit în această minunată aventură de o zi), am descoperit la primul popas că nu-i așa: vechi cunoștințe și foști colegi de serviciu.
Duminică dimineața, 10 aprilie 2016, oameni abia treziți dintr-un somn poate dulce, cu rucsacurile pregătite se îndreptau liniștiți către autocarele ce-i așteptau cuminți în față la „Horoscop”. Litania începe: „nimeni nu se urcă în autocar fără să treacă mai întâi pe la Răzvan.” Răzvan te bifează pe listă și apoi te duci liniștit și-ți alegi locul într-unul dintre cei doi cărăbuși. La 6:00 („programul ne permite să îi așteptăm pe cei ce întârzie, dar nu vrem”) am purces la drum.
Prima oprire a fost la Mănăstirea Basarabovo (Sf. Dimitrie cel Nou), singura mănăstire rupestră încă locuită și unde se mai țin nunți (la cerere) și botezuri.
După ce ne-am jucat cu pisicile din curte și am urcat muntele să vedem chiliile și locurile pentru rugăciune, am făcut nelipsita foto de grup și am purces spre minunatul oraș Lovech. Acesta se află la aproximativ 193 km NE față de capitala Bulgariei, Sofia, situat pe ambele maluri ale râului Osam, cu o populație de aproximativ 36.000 de locuitori și ceea ce-l face special este numărul mare al tufelor de liliac, precum și faptul că locuitorii săi au transformat această floare în simbolul orașului și tot ceea ce le iese din mâini are o preponderentă nuanță liliachie.
Am vizitat podul acoperit, cel care face legătura între cele două maluri, între cele două părți ale orașului, apoi am pornit spre dealul Hisarya, unde sunt ruinele cetății cu același nume. Orașul Lovech este unul dintre cele mai vechi din Bulgaria și are o istorie bogată care se întinde de dinainte de ocupația romană, care l-a folosit drept adăpost pentru una dintre garnizoanele sale.
Următorul obiectiv a fost unul foarte drag mie: peștera Devetashka. Este cunoscută ca fiind cea mai mare rezervație de lilieci (animale, batmani mici și drăguți), aproximativ 30.000, este locul în care s-a filmat o parte din filmul american „The Expandables 2” și este faimoasă pentru că are o deschidere de 30 m înălțime și 35 m lățime, iar după vreo 50 m ajungi într-o sală extraordinar de mare: o suprafață de 2.400 m și o înălțime care variază între 60 și 100 . Impresionant, nu?
Cu forțele refăcute după plimbarea prin peșteră, am plecat către ultimul obiectiv (destule 4 într-o zi, nu?): cascada (de fapt cascadele) de la Krushuna. Krushuna este un mare parc natural, care are vreo trei cascade, însă cea mai vizitată nu este cea mai frumoasă. Nouă, în unanimitate, cea mai frumoasă ni s-a părut cea care se numește „The Green Waterfall”. Absolut superbă.
Așa cum s-a încheiat acea superbă zi de duminică (deși ne-a plouat mereu pe la obiective), așa se încheie și această postare, lungă cât o zi de post, însă care sper că v-a făcut o imagine cât de cât asupra unor locuri ce merită a fi vizitate într-un weekend lejer.
La final, pozele:
http://andreeaw.sunphoto.ro/Prietenii_si_Bulgaria_10_Aprilie_2016
