Etichetă: scriitori

Gaudeamus 2017

On 16/12/2017

Da, știu, a trecut multă vreme de când a avut loc târgul Gaudeamus, toată lumea a pus deja pozele (chiar și eu) cu ceea ce se numește book haul, sau prada de la târg. A venit vremea să spun și eu câteva cuvinte.

Din păcate, timpul scurt nu mi-a permis să vizitez târgul de carte încă din primele zile în care s-a deschis. Așa că, prima zi în care am ajuns din nou sub cupola Romexpo a fost ziua de vineri în care, evident că nu am mai găsit abonamente de cumpărat, așa că m-am văzut nevoită să-mi achiziționez câteva bilete pentru a putea vizita târgul în tot weekendul. Vineri mi-a permis să mă bucur de târg mai mult decât celelalte zile fiind una dintre zilele mai puțin aglomerate am putut să trec lejer printre standuri, să le admir și să fac poze. Odată cu venirea serii am avut parte de primele lansări de science fiction și fantasy din cadrul acestei ediții a Gaudeamusului.

În mare această ediție a târgului de carte a însemnat pentru mine o plimbare între standurile Tritonic și Crux publishing cu ceva pit stop pe la Tracus Arte.

Și de această dată revederea cu prietenii a fost una emoționantă, mai ales când o parte dintre ei știi că au devenit colaboratori ai unor anumite reviste sau când își lansează volume proprii sau povestiri în cadrul unor volume colective.

Vineri seara, după ce s-au terminat lansările din cadrul târgului Gaudeamus, am avut onoarea de a participa la cea de-a șaptea ediție a decernării premiilor literare Vladimir Colin pentru anii 2014-2016, care a avut loc într-un cadru festiv, într-una dintre sălile de protocol aflată în hotelul din apropierea complexului expozițional Romexpo.

Bucuria de a fi printre cărți, iubitori de cărți, la lansări, unde aștepți cuminte să-ți vină rândul să iei autografe de la autorul sau de la autorii volumului este un sentiment care nu poate fi exprimat în cuvinte. De aceea încurajez pe toată lumea să încerce măcar o singură dată în viață să experimenteze acest lucru.

Pozele de care vă las să vă bucurați în continuare sunt dintre cele mai variate: sunt poze cu standuri de cărți, poze cu prieteni, poze cu mascote de la standuri, poze cu autorii și autografele pe care le dau. Toate acestea reprezintă cu mult mai mult decât niște simple poze; ele sunt mementouri purtate în suflet de la un an la altul, de la o ediție la alta a târgului, de la un moment la altul al revederii cu oameni dragi.

http://andreeaw.sunphoto.ro/Gaudeamus_2017

Despre scriitorii români

By HALONA KEANE

On 14/11/2017

In Cărți

A nu se înțelege, ferească Sfântul, că îi bag pe toți scriitorii români în aceeași oală sau că mă iau de toată lumea. Nu. Niciodată. Doar de cei care au mâncărimi în anumite părți, care mâncărimi îi împiedică să doarmă liniștiți și dacă nu pot dormi, se apucă de comentat aiurea pe bloguri, ca să-și dea importanță.

Ceea ce scriitorul român, a se citi „dinozaurul” nu vrea să înțeleagă, este faptul că el nu publică o carte doar ca să se laude că are o carte tipărită pe care culmea, scrie pe undeva pe copertă, numele lui. Aici s-ar putea să mă înșel eu amarnic și dacă acesta este cazul, îmi cer (sau șier) iertare cu plecăciune (sau plecășiune). Ideea de a publica o carte, într-o țară normală și pentru un scriitor normal este aceea de a prezenta lumii o idee, o viziune, de a spune o poveste, de a relata fapte și întâmplări mai mult sau mai puțin reale. Ori dacă acesta este cazul, din momentul în care cartea a ajuns pe rafturi, ea nu-ți mai aparține și nu ai dreptul de a judeca pe cineva sau de a-i spune cuiva că nu-și poate da cu părerea despre ea. Ai publicat-o, ai fost de acord să fie pusă în vânzare, deci te supui judecății publice și a publicului. Și cine este publicul unui scriitor? După umila mea părere publicul este format din cititori, adică exact acei oameni care dau bani contra cărții tale. Știți ideea aceea mai veche de troc? Eu îți dau ceva în schimbul a ceva ce-mi oferi tu. Atunci de ce te oftici când ți se explică cu citate din propria-ți creație literară că poate în capul tău filmul a fost brici de la cap la coadă, dar nu ai reușit să te faci înțeles de către cei care te citesc? De unde și până unde atitudinea asta bătăioasă și concepția că cititorul e prost și de căcat că nu înțelege așa o operă monumentală în loc să-ți pui frumos întrebarea unde ai greșit de nu ai reușit să te faci pe deplin înțeles?

Ei, dragii mei, așa mergând lucrurile, anapoda, nu nouă ne faceți rău, așa cum intenționați. Este o zicală: „cine sapă groapa altuia cade el întâi în ea”. Așa și cu voi. Vă adânciți din ce în ce mai tare într-o mocirlă din care nu aveți șanse să ieșiți. Nici Nilul cu Amazonul și cu Yangtze nu vor reuși să vă spele și să vă facă curați ca lacrima.

Știți de ce nu există în România beta readers? (mă refer aici strict la profesioniști, nu la familie și prieteni) Pentru că 90% din cărți n-ar mai fi publicate. Știți de ce se feresc scriitorii și editurile să facă parteneriate de tip „advanced copy reader”? Păi cine dracu ar mai cumpăra elucubrațiile voastre după ce ar ieși recenziile?

Și acuzele astea langa cum că cineva plătește bloggării să zică de rău despre o carte. Zău așa, m-ați dezamăgit total. Așa mari și importanți scriitori ca voi, credeam că au o imaginație mai bogată. În două săptămâni am fost acuzată de două seturi de scriitori, culmea din tabere diferite, dar publicați la aceeași editură că am ținut cu celălalt și că am zis contra celuilalt. Sper că ați priceput ideea, că eu am amețit.

Așa cum am afirmat de fiecare dată, eu sunt incoruptibilă. Recunosc că am primit anumite cărți gratis. Încă n-am uitat de ele. N-am ajuns la ele să le citesc, dar le va veni rândul tuturor. Dacă cineva și-a închipuit că m-a mituit cu o carte și astfel are o recenzie bună garantată, s-a înșelat amarnic, că nu fac așa ceva. Ups, îmi cer iertare domnule Ceaușu, am uitat că nu am calificarea și studiile necesare ca să pot scrie o recenzie. Dar o părere personală despre o carte pot scrie pe blogul meu personal, da?

De unde până unde ideea nemaipomenită că numai cei cu studii adecvate (care sunt alea?) pot să-și dea cu părerea despre un produs pe care-l plătesc? Domnilor scriitori, aveți prin casă un frigider, un aragaz, poate gresie și faianță. Nu prea cred că aveți studiile necesare care să vă permită să vă dați cu părerea despre cât de bine funcționează electrocasnicele și nici despre calitatea plăcilor de gresie și faianță. Să vă spun despre uși și broaște? Dar ce, sunteți lăcătuși cumva?

Cu toții ați fost în viața aceasta într-un moment în care un produs v-a plăcut atât de mult încât l-ați recomandat și altora sau, dimpotrivă, v-a dezamăgit atât de mult, încât ați spus și altora să se ferească de X sau Y, că nu-i de calitate, sau că e prețul prea mare pentru ce știe să facă. Se numește povestea vorbei, „word of mouth” pentru cei de peste hotare și se traduce prin bloguri personale în lumea tehnologizată a secolului 21 în care ne aflăm.

Sper din tot sufletul să vă treziți la realitate și să nu mai faceți nici pe grozavii, că nu sunteți, nici să nu mai aduceți acuze nefondate despre cărți primite gratis în schimbul unor păreri pro sau contra unuia sau altuia. Mai mare rușinea să vă purtați la vârsta voastră mai rău decât niște țânci de grădiniță!

Și dacă tot nu pricepeți, atunci sper să dispăreți mai repede, ca să evolueze mai repede societatea pe care o țineți în loc cu jocurile voastre de culise.

Leapsa: Carti contemporane romanesti

By HALONA KEANE

On 16/04/2017

In Cărți

Și aveam de gând să scriu un articol azi. Nu pe acesta, evident, dar dacă tot mi-a fost pasată leapșa, eu zic să n-o mai lungim:

1. Primul autor român contemporan – ce carte ai citit?
Cândva, demult, prin anii 90. Prima carte scrisă de un autor român contemporan a fost volumul de poezii „Moartea citește ziarul” de Mircea Dinescu.

2. De la ce autor român contemporan ai citit cele mai multe cărți?

Aici am egalitate între Lucian Dragoș Bogdan, Teodora Matei și Alexandru Lamba, pentru că de la fiecare am citit câte două cărți. Nu-i bai, că ajung și la ceilalți. Nițică răbdare, stimabile.

3. Cuplul preferat din cărțile românești contemporane.
Nikos și Rita din „Stăpânul castelului” de Teodora Matei. Pentru că deși provin din medii total diferite (cultură, scară socială, economic) Nikos și Rita aparțin unul altuia și pe lumea aceasta și pe cealaltă și în viața asta și în toate viețile ce vor urma. Deși nu sunt cuplul perfect, reprezintă acea legătură sufletească indestructibilă, care dăinuie dincolo de societate, geografie și timp. Reprezintă dragostea eternă și sufletul pereche în cel mai pur sens.

4. Eroul din cărțile românești contemporane în mâinile căruia ți-ai pune viața?
Gregory-Mathews Olafsson din „Arhitecții speranței”, pentru că e în stare să meargă până în pânzele albe pentru ceea ce el consideră a fi marea și unica sa dragoste, care, din păcate, se dovedește a fi o mare iluzie.

5. Fantasy sau romance românesc?
Fantasy în toate formele lui, deși romance-ul românesc mi-a dovedit că poate fi de bună calitate, nefiind excesiv de siropos și/ sau neînghițibil.

6. Cărți românești – nume românești? Sau cărți românești – nume străine?
Depinde foarte mult de locul și timpul în care se petrece acțiunea. Nu fac mofturi, dacă au sens în interesul povestirii sau romanului. Uite, de exemplu povestirea lui Liviu Surugiu, „Întâlnirea”, cea de-a treia din volumul „Acesta este trupul meu”, în care personajele Gena și Andrei se potrivesc perfect cu acțiunea. Nu că acesta ar fi singurul exemplu, dar să vă mai amintesc o carte :).

7. Eroina preferată?
Christine din „Căldura ghețarilor”, primul volum din seria „Ancestorilor” scris de Nic Dobre. Pentru că mă regăsesc în ea. Deși se îndrăgostește, nu permite sentimentelor să-i strice cariera. Este o femeie puternică, hotărâtă, știe ce vrea și-și urmează țelul.

8. Ultima carte românească citită?
Arhitecții speranței de Alexandru Lamba, pe care am terminat-o săptămâna trecută și despre care am scris pentru Blogosfera SF & F.

9. Care este următoarea carte semnată de un autor român contemporan pe care ți-ai propus să o citești?
M-am apucat de „Inima dragonului” de Mircea M. Țara, publicată de editura Crux, tot pentru Blogosfera SF & F, recenzie care va apărea pe 10 mai 2017.

10. Un mesaj pentru autorii români contemporani.
„Dar hai să ne avem ca frați,
Toți suntem puțin luați!”

https://www.youtube.com/watch?v=duSoL2rxfpQ

Asta este dedicația mea pentru scriitorii români. Nu am ajuns și nu ați ajuns la acel nivel la care să vă bateți pe public. Publicul (cu mici excepții) este același pentru fiecare dintre voi. Doar ne recunoaștem ca fiind aceleași fețe la mai toate lansările, târgurile, etc. Și atunci de ce să ne atacăm unii pe alții și să ne scoatem ochii aiurea? Suntem puțini și a fi dezbinați nu este o soluție. Vă iubesc la fel de mult cum mă iubiți și voi!

LEAPSA 2016 – REVIEW

By HALONA KEANE

On 30/12/2016

In Cărți

Am preluat leapșa de rigoare de la Ghanda și mă străduiesc să-i dau curs.

Recenzia mea de final de an nu e prea roză, dar am în față un an nou în care pornesc cu dreptul și cu avânt de multe și mari schimbări personale.

Să începem, deci:

1) Câte cărţi ai citit în 2016?

Ăăăăăăă mult prea puține față de câte mi-aș fi dorit. Conform Goodreads, 26 cu tot cu cea pe care o voi termina în această seară. Două pe lună este rezonabil, însă îmi propusesem 4 pe lună. Nu vorbesc despre revistele de bandă desenată, pentru că acelea se citesc ușor și repede.

2) Dintre ele, care a fost cea mai bună carte citită?

Cele care m-au surprins cel mai mult au fost „Hoțul de moarte” scris de Miloș Dumbraci și „Fata cu toate darurile” scrisă de M. R. Carey. Cele pe care le-am simțit cel mai aproape au fost „Sub steaua infraroșie” de Alexandru Lamba, „Stăpânul castelului” de Teodora Matei și nu în ultimul rând primul volum din seria ”Vânătorii de capete” de Lucian Dragoș Bogdan. Toți acești oameni și cărțile lor îmi sunt foarte dragi. Nu înseamnă că dacă aici nu am pomenit pe cineva, persoana respectivă nu-mi este la fel de dragă și cărțile ei, însă cele pe care le-am pomenit au atins o coardă sensibilă a inimii.

3) Care e cel mai frumos citat pe care l-ai descoperit în 2016?

Uite la asta cu citatele m-a prins, că nu m-am gândit până acum.

“Every religion lies. Every moral precept is a delusion. Even the stars are a mirage. The truth is darkness, and the only thing that matters is making a statement before one enters it. Cutting the skin of the world and leaving a scar. That’s all history is, after all: scar tissue.”
― Stephen King, Mr. Mercedes

4) Care carte citită în 2016 ţi-a displăcut/te-a dezamăgit cel mai tare?

Nu neapărat îmi displace, dar nu mă atrage, deși povestea e fluidă. Cartea pe care o citesc acum.

5) Ai participat la vreun eveniment literar anul acesta (lansare, târg de carte etc)? Dacă da, care a fost preferatul tău?

Oooooo, dar la câte am participat: lansări de cărți, cele trei târguri de carte din București: Final Frontier, Book Fest și Gaudeamus. La clubul de carte Nemira – de aproape 4 ani, cât de des pot, la cenaclul Prospect Art, la Romcon, la Premiile Ion Hobana și pentru prima dată la Eurocon.

6) Care este cel mai bun film pe care l-ai văzut în 2016?

Surprinzător pentru un iubitor de horror ca mine, dar cel care m-a impresionat cel mai mult a fost „The Accountant” și n-are legătură cu faptul că și eu practic această meserie, ci cu ceea ce te învață: depășește limitele! ce înseamnă a fi normal? Un om pe care noi îl considerăm handicapat, poate dovedi că este mult mai bun decât oricare alt om „normal”, însă într-un anume domeniu. Super! Îți dă mult de gândit și te face să privești oamenii altfel.

7) Care este cuvântul care rezumă cel mai bine anul 2016 pentru tine?

Ocupată. Indiferent cu cine vorbesc, aud acelasi refren, dar tu ești busy măi, tu ai tot timpul ceva de făcut. Păi da, destul de ocupată, dar acum am nevoie să-mi clarific programul 🙂

8) E vreun moment de anul acesta pe care nu vrei să-l uiţi?

Niciodată nu vreau să uit și nu voi uita momentele acelea în care mă întâlnesc cu scriitorii și cărțile lor: lansări, târguri de carte, etc. Au un loc special în inima mea.

9) Ce dorinţă ţi s-a împlinit în 2016?

Am fost la EUROCON! Am pașaport pentru restul de evenimente din sfera EUROCON, WORLDCON. Sper din tot sufletul să ajung în anul următor la Worldcon Helsinki.

10) Scrie o dorinţă pentru anul 2017.

Păi uite că am scris-o mai sus: Sper din tot sufletul să ajung în anul următor la Worldcon Helsinki.

La mulți ani! Să fiți sănătoși! Să ne vedem cu bine la anul și să ne atingem cu toții obiectivele personale! Să ne fie anul ce vine curat ca sufletele noastre, bun ca inimile noastre și îmbelșugat ca mințile noastre!

SCIFI FEST – BUCURESTI

By HALONA KEANE

On 01/10/2016

In Oameni și locuri

Primul pe numele lui, organizat de domnii care se ocupă de revista ˝Știință și Tehnică˝.

Anul acesta trebuia să fie o colaborare între revista mai sus menționată și câteva cluburi SF din care să rezulte ROMCON. Ce e ROMCON? Este convenția românească de science fiction și fantasy.

Ceva, undeva, nu a mers cum trebuie, așa încât au ieșit două manifestări (nu că m-aș plânge): 30 sept – 1 oct 2016, SCI FI FEST, ținut la Biblioteca Națională de pe bulevardul Unirii, nr. 22. ROMCON se va ține în perioada 28-30 octombrie 2016 în cadrul Institutului de Arhitectură ˝Ion Mincu˝ din capitală.

Azi am plecat de dimineață pregătită să asist la majoritatea manifestărilor de pe agenda festivalului (cele din sfera mea de interes: science fiction).

Și plecând de la discuții despre cum știința a fost influențată de cărțile science fiction publicate de prin secolul XVIII până în prezent, despre ce s-a concretizat și la ce să ne așteptăm să se concretizeze în următoarea perioadă (colecția Nautilus de la Nemira), trecând pe la cum trăiesc scriitorii pe alte meleaguri, care sunt diferențele între mentalități (România vs. Canada), comemorând-o pe recent răposata, tânăra scriitoare româncă Ioana Vișan, am ajuns și la partea despre cum și ce înseamnă publicarea unui manuscris.

În partea de știință am asistat la panelul celor care se ocupă de ˝e-mobilitate˝, sau vehicule electrice.

Seara s-a încheiat cu decernarea premiilor pentru știință, dar și premiilor pentru literatura SF publicată anul trecut.

A fost peste așteptări, îmi doresc să mai particip la astfel de manifestări. A fost exact ceea ce trebuia să fie! O simbioză între cărți și știință. Magic și real în același timp. Evident că am venit acasă cu ceva recoltă, nu puteam pleca cu mâna goală. (Acum să știe niște anumiți autori, că-i voi vâna pe unde pot, ROMCON sau GAUDEAMUS pentru a le cere respectuos să-mi dea niște autografe).