Și uite cum a mai trecut un an, a mai trecut un ROMCON. Îl așteptăm nerăbdători pe cel de la anul, de la Brașov, unde am un feeling că se vor întâmpla lucruri frumoase.
Lucruri frumoase s-au întâmplat și la București, dar există o tendință de la an la an de a reduce numărul și durata conferințelor academice, cele plictisitoare până la Dumnezeu pentru majoritatea celor prezenți. Ca să nu repet ceea ce au spus alții, (http://jurnalul-unei-cititoare.blogspot.com.es/2016/11/despre-carti-pentru-cine-pentru-ce.html) voi face doar niște adăugiri:
- să te dai jmecher (e intenționată eroarea) că organizezi ROMCON la București, deși ai tot ce-ți trebuie la Timișoara, asta se numește a fi mafiot. Dar atunci taci din gură și nu te supăra că primăria capitalei nu s-a implicat. De ce s-ar fi băgat? Doar ca să dai tu bine la public? Noi ne plângem că tanti Firea distruge orice urmă de cultură în oraș și tu te aștepți să-ți sponsorizeze premiile. Hahahahaha
- să pui în program câte 3-4 evenimente concomitent, asta se numește ORGANIZARE! Cu mare atenție la detalii, logic. Asta în timp ce ne plângem că de exemplu la târgul Gaudeamus de anul trecut nu reușeam să fugim de la o lansare la alta, din cauza suprapunerilor de program.
- în loc să profiți de existența SCIFI FEST ca să popularizezi convenția și așa cvasinecunoscută (în afara cercului celor inițiați), te burzuluiești că nu a ieșit o combinație: SCIFI ROMCON. Recunosc, mi-ar fi plăcut să aibă loc convenția în cadrul Bibliotecii Naționale, să văd atâția vizitatori, dar ce le-ați fi arătat? Am printat programul cu două zile înainte și când am ajuns la convenție, vineri, la deschidere, am aflat că deja a suferit modificări, dar problema este că s-a modificat interactiv, nemaiștiind la un moment dat ce urmează și unde.
- să permiți în continuare persoanelor depășite total de evenimente să întrerupă discuțiile și să facă acuzații nefondate, să-i jignească pe cei care-și spun părerea, asta înseamnă că nu vă veți vindeca vreodată și că trebuie să așteptăm să moară dinozaurii ca să reușim ceva pe placul celor mulți și tineri. Nu aud decât lamentări de genul tinerii nu citesc sau tinerii nu vin la convenții, dar nu v-ați gândit nici o clipă la popularizarea evenimentului în școli (păi da, trebuia să fie totul bătut în cuie cu vreo 4-5, 6 luni înainte să aibă loc, nu să-l faceți pe genunchi).
Cum nu există rău fără bine, să trecem la punctele bune:
- în primul rând am avut lansări de carte.
- apoi am avut ocazia să cunosc la față oameni pe care îi știam doar din online.
- și m-am ales cu tolba plină de cărți și cu aprecieri la care nu mă așteptam.
Am spus-o și mă repet: am fost uimită de numărul participanților (scriitori, editori) la discuția despre blogurile de carte, la care am avut onoarea să particip (sper că v-ați dat seama că am fost destul de timidă, din faptul că m-am uitat mai mereu în jos). Ce a ieșit din asta? Păi niște palme prietenești pe umăr din partea unor oameni pe care nici măcar nu pot spune că i-am cunoscut, aprecieri pentru ceea ce facem (http://jurnalul-unei-cititoare.blogspot.com.es/, http://golem14.com/, https://fansf.wordpress.com/, https://assassincg.wordpress.com/, https://cumintealasf.wordpress.com/ și subsemnata) și planuri pentru un viitor luminos. Să sperăm că v-ați liniștit, nu existăm ca să vă facem viața grea și amară, ci ca să spunem și altora ce cărți mai publicați, unde puteți fi găsiți pentru autografe și să dovedim că există și se poate și literatură românească de bună calitate. Evident că nu toate ne plac, dar ceea ce nu-mi place mie îți poate plăcea ție, deci tot e bine. Cine câștigă din asta? Păi scriitorii, că pe ei, săracii încercăm să-i promovăm în afara sferei de confort a cititorilor pe care-i întâlniți prin librării.
Despre voturile de la ROMCON aș vrea să vă spun doar atât: ca om care am participat activ la numărarea lor, am constatat două lucruri:
- mare bătaie de cap v-au mai dat buletinele propriu-zise, deși ele, săracele, veneau cu notă explicativă în subsol. De unde trag concluzia că sunt mulți oameni deștepți în țara asta, că ei n-au nevoie să citească notele de subsol, pe când eu le ador – îmi explică niște termeni, sau asocieri făcute de scriitor. Mă scutesc de un search pe google, practic.
- voturile date de public sunt pe partea cealaltă față de cele date de juriu. Cea mai mare surpriză: să câștige o editură care n-a vrut să fie deloc implicată sau asociată cu acest eveniment. Nu-i așa că e tare?
Dacă-mi permite cineva să-mi dau cu părerea sau cu presupusul, eu aș face de acum încolo două seturi de premii: cele ale juriului (cu valoare de critică literară) și niște diplome pentru cei mai iubiți de public. Adică aș separa cele două feluri, nu le-aș mai amesteca. Și în felul acesta juriul are părerea lui, care va fi cunoscută de toată lumea, dar și publicul va avea preferații lui.
Ajunge cu vorbăria și, deși știu că sunt filmări destule și că evenimentele au fost chiar transmise în direct, vă las să urmăriți filmarea mea cu decernarea premiilor și galeria de poze din aceste două zile minunate petrecute alături de prieteni și de oameni noi.
