Cărți, concerte și călătorii

Etichetă: prieteni

Gaudeamus 2017

Da, știu, a trecut multă vreme de când a avut loc târgul Gaudeamus, toată lumea a pus deja pozele (chiar și eu) cu ceea ce se numește book haul, sau prada de la târg. A venit vremea să spun și eu câteva cuvinte.

Din păcate, timpul scurt nu mi-a permis să vizitez târgul de carte încă din primele zile în care s-a deschis. Așa că, prima zi în care am ajuns din nou sub cupola Romexpo a fost ziua de vineri în care, evident că nu am mai găsit abonamente de cumpărat,  așa că m-am văzut nevoită să-mi achiziționez câteva bilete  pentru a putea vizita târgul în tot weekendul.  Vineri mi-a permis să mă bucur de târg mai mult decât celelalte zile fiind una dintre zilele mai puțin aglomerate am putut să trec lejer printre standuri, să le admir și să fac poze. Odată cu venirea serii am avut parte de primele lansări de science fiction și fantasy din cadrul acestei ediții a Gaudeamusului.

În mare această ediție a târgului de carte a însemnat pentru mine o plimbare între standurile Tritonic și Crux publishing cu ceva pit stop pe la Tracus Arte.

Și de această dată revederea cu prietenii a fost una emoționantă, mai ales când o parte dintre ei știi că au devenit colaboratori  ai unor anumite reviste sau când își lansează volume proprii sau povestiri în cadrul unor volume colective.

Vineri seara, după ce s-au terminat lansările din cadrul târgului Gaudeamus, am avut onoarea de a participa  la cea de-a șaptea ediție a decernării premiilor literare Vladimir Colin pentru anii 2014-2016, care a avut loc într-un cadru festiv, într-una dintre sălile de protocol aflată în hotelul din apropierea complexului expozițional Romexpo.

Bucuria de a fi printre cărți, iubitori de cărți, la lansări, unde aștepți cuminte să-ți vină rândul să iei autografe de la autorul sau de la autorii volumului este un sentiment care nu poate fi exprimat în cuvinte. De aceea încurajez pe toată lumea să încerce măcar o singură dată în viață să experimenteze acest lucru.

Pozele de care vă las să vă bucurați în continuare sunt dintre cele mai variate: sunt poze cu standuri de cărți, poze cu prieteni, poze cu mascote de la standuri, poze cu autorii și autografele pe care le dau.  Toate acestea reprezintă cu mult mai mult decât niște simple poze; ele sunt mementouri purtate în suflet de la un an la altul, de la o ediție la alta a târgului,  de la un moment la altul al revederii cu oameni dragi.

http://andreeaw.sunphoto.ro/Gaudeamus_2017

 

ANTARES FEST BRASOV

Și iată că la „numai” doi ani de la prima vizită pe care am făcut-o clubului brașovean ANTARES, mă întorc în poarta de trecere din Valahia în Transilvania.

Dacă data trecută am stat numai câteva ore, timp în care am participat la întâlnirea lunară a celor care fac parte și / sau simpatizează din / cu clubul brașovean de literatură scince fiction și fantasy, de data aceasta am stat trei zile în care m-am reîntâlnit cu lansările din fantastica românească și cu prieteni și oameni dragi din lumea cărților, la doar șase luni după ce m-am mutat mai spre vest.

Ca întotdeauna când ești înconjurat de prieteni, timpul trece mult prea repede, însă „Gaudeamus” nu-i așa departe și este un alt prilej de întâlnire.

Cum a fost la prima ediție a festivalului Antares? Păi tocmai ce spuneam: a fost bine, frumos, îmbrățișări, vorbe calde, încurajări și mai ales cărți.

Ca organizare mi s-a părut în regulă. Este adevărat, așa cum au spus și alții, programul a fost prea încărcat și când ai oameni de talia unui Alexandru Mironov sau Florin Munteanu, oameni care au o vastă experiență de viață dar și multe povești în sac, timpul trece repede. Una peste alta m-am simțit foarte bine la Brașov.

Sistemul de vot a fost bine pus la punct, transparent și cred că au câștigat cei care au meritat:

Și au mai fost niște premii speciale acordate de juriu pentru participare și pentru ajutorul dat în cadrul organizării festivalului, precum și pentru talentul dovedit în timpul activităților.

Totuși, premiile care mi-au bucurat sufletul cel mai mult, au fost:

Premiul special pentru merite deosebite în promovarea literaturii science-fiction şi fantasy: Blogosfera SF&F (minutul 6:50 din filmare) şi Haralambie Ionescu.

Eu personal iau acest premiu ca pe o încurajare (pe lângă cuvintele calde și frumoase pe care le-am primit) și ca pe o recunoaștere a meritelor colegilor mei.

Vă las în compania pozelor și a filmulețului cu decernarea premiilor ANTARES FEST – prima ediție, cea din 8-10 septembrie 2017 de la Brașov. Și nu, nu veți regăsi celebra poză cu „prada” de la festival, pentru că vă pregătesc o poză cu bagajul.

Aștept cu drag să mă întorc la voi de fiecare dată când va fi posibil.

https://andreeaw.sunphoto.ro/ANTARES_FEST_8_10_SEPT_2017/109756970

 

 

 

O noua lansare marca Tritonic

Uite că n-a început bine anul și Tritonic dă drumul la evenimente. Primul la care am participat a avut loc sâmbătă, 21 ianuarie 2017, în cadrul „Social caffe”, unde a fost lansat un nou volum scris de Teodora Matei și intitulat „Tot timpul din lume”.

O reîntâlnire cu oameni dragi, cu prieteni, cu cărți e tot ceea ce-ți poți dori în ziua în care pleci din țară în excursie.

După o introducere în planurile editurii Tritonic pentru anul curent, despre care voi reveni cu detalii într-un alt post, Mike Hăulică ne-a plimbat puțin prin cartea la a cărei lansare participam. Vorba lui: cum să vorbești despre o carte fără să dezvălui nimic? E greu, așa că, fără spoilere, am aflat că editura Tritonic a hotărât ca volumul „Tot timpul din lume” să fie publicat în cadrul colecției „Cașmir” pentru că are câte puțin din toate: romance, fantasy și chiar horror.

Eu una abia aștept să mă apuc de ea! Să vedem, de data asta, ce ne-a mai pregătit Teodora? Iar autograful este întotdeauna neprețuit!

Este un sentiment superb să mergi la lansări de carte (îmi vor lipsi), să te întâlnești cu autorii, să poți sta de vorbă cu ei despre cărțile și sau textele pe care le-au scris, să le spui ce-ți place, ce nu-ți place și să vezi că țin cont de asta.

Eu una nu doar că vă îndemn să mergeți la o lansare de carte, dar vă invit și vă provoc să o faceți!

O să facem un concurs pe tema asta.

Poze: http://andreeaw.sunphoto.ro/Lansare_Tot_timpul_din_lume

Prietenii, muntele si trenul

Și pentru că tot am trecut într-un an nou și pentru că cei de la Terra Incognita sunt magnifici și pentru că nu-mi aduc aminte să fi fost vreodată iarna la munte, am vrut s-o fac și pe asta. Adică încă o bifă la „bucket list”. Știu că am fost o povară, dar pentru mine a fost o experiență pe care nu o voi uita vreodată.

Și uite așa, într-o sâmbătă dimineață, cam de Sf. Ion, ne-am întâlnit în Gara de Nord, gata de aventură prin zăpadă. Bucuria revederii, emoția se citeau pe fețele tuturor.

Și am pornit. Cu trenul până la Predeal, apoi cu taxiurile până la DN73 „Crăcănel” și de acolo, în două grupuri: cei înceți primii și cei mai rapizi ultimii.

Am mers prin pădurea plină de omăt până am ajuns la cabana Forban Steaua, unde ne-am întâlnit cu câțiva sportivi care se antrenau și care ne-au lăsat să îi depășim bine de tot, pentru ca apoi să strige după noi că ne-am pierdut un telefon Samsung Galaxy 7 (ce băieți glumeți). Ne-a ajuns din urmă o frumusețe de cățel negru, care s-a perindat printre noi, unii l-am mângâiat, alții i-au dat ceva de mâncare, iar noi ne-am continuat periplul prin pădure către Cabana Diham unde am poposit pentru masă.

De aici trebuia să pornim spre cabana Poiana Izvoarelor, însă ghizii noștri s-au interesat și au aflat că nimeni n-a venit dinspre acele părți, de unde au tras concluzia  că nu e drum făcut prin zăpadă și am purces voioși prin Carpații noștri dragi către Gura Diham. Drumul nu a fost lipsit de peripeții, am înotat în omătul mare ca în vremea copilăriei, mi-a scăpat piciorul drept atât de adânc în zăpadă, încât m-am proptit cu genunchiul stâng ca să ies. Am ajuns deasupra cabanei Gura Diham unde am găsit un derdeluș de toată frumusețea pe care deși am încercat să mergem, cred că cei mai mulți au căzut.

Am ajuns teferi la cabană, unde am poposit din nou pentru un suc de muguri de brad, o cană cu vin fiert și câte ceva de ale gurii, după care am pornit spre Bușteni, cu scopul de a lua trenul înapoi spre București.

Deși cuvintele sunt puține, drumul a fost lung și obositor pentru cei ca mine, neobișnuiți cu urcușul, cu efortul, însă nu-mi pare rău nici o clipă. M-am bucurat sincer că am avut ocazia să particip într-o așa aventură, chiar și de o zi.

Am fost în câteva excursii cu cei de la Terra Incognita și sunt niște oameni nemaipomeniți: ghizi buni, sfătuitori, nu te lasă în urmă, nu o fac pentru bani, sunt profesioniști.

O sâmbătă în care am simțit ce înseamnă iarna, când ții mâna afară din mănușă pentru 5 minute și simți cum degeri. O zi în care m-am bucurat de zăpadă ca în copilărie.

Așa că vă las câteva imagini ca mărturie a frumuseților munților Carpați pe timp de iarnă:

https://andreeaw.sunphoto.ro/Prietenii__trenul_si_muntele

Powered by WordPress & Theme by Anders Norén

error

Enjoy this blog? Please spread the word :)

RSS
Follow by Email
YouTube
Pinterest
LinkedIn
Share
Instagram