Cărți, concerte și călătorii

Etichetă: Marian Coman

Unchained și Marian Coman

Vine ieri Marian Coman (cum unde? pe pagina lui de facebook) și anunță că e tare bucuros că s-a lansat un joc, pe numele lui „Unchained”, la care el a scris scenariul. Și că e vorba despre un joc care să-i motiveze pe adolescenți să mai facă ceva mișcare.

Zis și făcut, download-ez aplicația. Dau să văd despre ce este vorba în misiunea de inițiere și erau 15 minute „amărâte” de mișcare.

Ideea este foarte faină și deși nu mai sunt adolescentă de ff multă vreme, păstrez aplicația și voi face câte misiuni pot. La o zi de la lansare sunt deja 34 de conturi făcute. Nu-ți trebuie decât o adresă de e-mail și un cod pe care-l vei primi, ca să te înregistrezi, ÎNSĂ, va trebui să alegi la înregistrare un oraș din România. Deși locuiesc la câteva mii de km depărtare, am încercat, nu am putut selecta orașul în care locuiesc, dar am selectat București (e pe sectoare), unde am adresa din buletin.

După cum spuneam, se încurajează mișcarea: mers pe jos, pe bicicletă, cu rolele și pe skateboard. Orice alt mijloc de locomoție nu va fi înregistrat de către aplicație ca fiind eligibil.

Eu, care merg la serviciu 40 min pe jos zilnic (40 dus, 40 întors), am făcut misiunea de inițiere și prima misiune.

În principiu, jocul te lasă (sau îți recomandă) să faci o misiune pe zi și câștigi puncte.

La misiunea de inițiere, cea de 15 min ai voie să faci 2 min pauză (eu folosesc pauza pentru traversat strada), la prima misiune, cea de deplasare timp de 30 de min, ai voie să iei pauză maximum 4 minute.

Ce se întâmplă dacă iei o pauză mai mare? Pici misiunea (fail) și va trebui să o reiei.

Despre ce scenariu este vorba? Unul post-apocaliptic aș putea spune, care mi-a adus aminte de Robopocalipsa lui Daniel H. Wilson.

Eu zic să nu ezitați și să dați click pe link, să vă instalați aplicația (de preferat pe telefon) și să mergeți pe jos. După cum vă spuneam, cu cele 80 min pe care oricum le merg pe jos de luni până vineri, îmi fac cei 10.000 de pași zilnic (pe care mi i-am propus să-i fac), dacă nu chiar puțin mai mult, când am rute ocolitoare, pe la cumpărături.

Unchained

Blogosfera SF&F: Omuletul din perete

„Omulețul din perete” de Marian Coman este un volum de povestiri foarte frumos puse laolaltă, publicat de editura Nemira și care a fost lansat săptămâna trecută.

Îl puteți cumpăra de aici și vă recomand cu căldură să o faceți. Volumul cuprinde douăsprezece povestiri și este structurat astfel:

I. Cartea Întâi

  1. Ușa de la baie: o povestire horror, dar fără urmăriri și crime, ca-n filme. Pentru cele 5 pagini pe care le numără stă foarte bine în picioare, are toate momentele subiectului, pe care de obicei le întâlnim la scrieri de întindere mai mare (nuvele, roman). Orice v-aș spune despre această povestire poate fi considerat spoiler, având în vedere întinderea de doar câteva pagini, dar în principiu este vorba despre viața unui puști de doisprezece-treisprezece ani care se schimbă radical în momentul în care părinții decid să se mute dintr-o casă aflată în centrul orașului, într-un apartament de la periferie.
  2. Degete: descrie viața copiilor din clasa a doua cu toate bucuriile, necazurile și peripețiile zilnice.

Marian este cu doar doi ani mai în vârstă decât mine, așa că această povestire pare desprinsă din copilăria noastră trăită în comunism. Iar MC (Marian Coman) are darul de a povesti de parcă n-ar fi rodul imaginației lui, ci de parcă ți-ar spune ce s-a întâmplat ieri în fața blocului.

„Degete” este o povestire despre conștiința de sine, despre ce și cum ne poate influența, dar este atât de posibilă, încât doare fizic.

            3.Alo: cea de-a treia povestire din volum este despre transformare. Plecarea de la  sat la oraș la vârsta liceului (examenului pentru adminiterea în liceu) și frica de o lume necunoscută în care ești singur duce la construirea unei povești horror, o lume populată de zombii, dar și de unul dintre personajele din povestirea precedentă.

            4.Sevăn (nu e nici o greșeală de tipar) închide un ciclu al unei copilării tulburate și tulburătoare prezentând încă din primele pagini cheia povestirii anterioare.

II. Cartea a doua

  1. Copilăria doamnei Cala
  2. Tinerețea doamnei Cala
  3. Testamentul de ciocolată
  4. Amnezia mov

III. Cartea a treia

  1. Albilița
  2. Crama lăutarilor
  3. Lică

Epilog

Omulețul din perete – foarte interesant că povestirea ce dă titlul volumului este nu doar ultima, dar ca epilog. Nu-mi aduc aminte când am citit ultima dată un epilog de sine stătător (probabil că n-am citit până acum).

Ceea ce trebuie menționat este încărcătura psihologică pe care o poartă fiecare dintre cele douăsprezece povestiri, deschiderile către psihicul uman și reacțiile firești în funcție de stimulii externi (sau interni). Este o colecție care se citește aproape singură, dai pagină după pagină până ajungi la final fără să realizezi trecerea timpului.

 

 

 

 

Powered by WordPress & Theme by Anders Norén

error

Enjoy this blog? Please spread the word :)

RSS
Follow by Email
YouTube
Pinterest
LinkedIn
Share
Instagram