Am ajuns pe pământ spaniol în seara de 31 octombrie 2016, pe la ora 22, cu vreo 25 de minute peste timpul inițial de aterizare. Fiind destul de târziu, am plecat glonț la cazare și m-am băgat la somn.
Marți, 1 noiembrie 2016, a fost prima zi în care am ieșit în oraș și fiind prima dată pe aceste meleaguri, mi-a luat ceva până să mă dumiresc încotro o apuc, pe unde sunt și altele asemenea. Așa că, marți am reușit să văd doar Casa Mila. Am trecut pe lângă Casa Batllo, mi s-a părut coada prea mare, am ajuns la Casa Mila, pe care am vizitat-o, am plecat spre Sagrada Familia unde am aflat că biletele pentru ziua respectivă erau epuizate și am primit recomandarea să-mi cumpăr bilet online, după care am pornit spre Park Guell, unde, din nou, am aflat că nu puteam intra să vizitez, însă, mi-am cumpărat bilet pentru a doua zi.
Miercuri, 2 noiembrie 2016, am purces dis de dimineață spre Park Guell, intrarea era între 8:30 și 9:00. Și uite așa am aflat că spaniolii abia își duceau copiii spre școală. Cam târziu, nu? Dar nici magazinele (în afară de cele de legume-fructe) nu se deschid înainte de ora 10. Și au program ceva de genul: 10 – 14 (sau 14:30), după care siesta și din nou, de la 16 la 19 (20). Hmm….
Am petrecut câteva ore de neuitat în parcul conceput de Gaudi împreună cu Eusebi Guell (poze mai jos). După care, am plecat spre Sagrada Familia, unde am intrat puțin după ora 17.
Aici, am o maaaaare problemă: toată lumea spune că este o navă, ceva nemaipomenit, nemaivăzut, nemaiîntâlnit. Văzând azi Catedrala Barcelona, lucrurile nu mi se mai par atât de nemaipomenite. Corpul Catedralei a fost terminat în anul 1460, fațada gothică în 1889 și ea, cu totul, a fost finisată în 1913.
Sagrada Familia a fost sfințită în 1882. Părerea mea este că cele două sunt similare (vezi lumea le confundă), numai că Sagrada Familia a beneficiat de vizionarul Gaudi care i-a dat acele forme nemaipomenite, dar pe care le întâlnim în toate creațiile lui (mai mult, sau mai puțin).
După ce am vizitat biserica și muzeul din subsol, am plecat spre Casa Batllo, iar de acolo, m-am întâlnit cu un amic care m-a plimbat prin cartierul Bari Gothic.
Am ajuns acasă seara târziu, cu picioarele arzându-mi, de mă gândeam dacă voi mai fi în stare să mă ridic din pat a doua zi.
Da, am fost în stare și am plecat voinicește spre Muzeul Științelor Naturii, pe numele lui Cosmo Caixa. Wow, aș fi avut nevoie de existența acestui muzeu (mă rog, să fi avut acces la el) pe vremea când eram copil și pășeam pe tărâmul fizicii. Cu mult mai ușor să vezi legile termodinamicii și multe altele, față de a-ți închipui ce și cum.
Cel mai mult mi-a plăcut plimbarea prin pădurea amazoniană. O experiență de neuitat.
Coborând de la Cosmo Caixa am ajuns în Placa Kennedy, unde am constatat că Blau Tramvia nu circulă decât în weekend și în zilele de sărbătoare legală, așa că m-am urcat în autobuz și am ajuns pe strada La Rambla, în piața renumită La Boqueria, unde găsești tot ce vrei și ce nu vrei în ceea ce privește fructe (ca atare sau suc), dulciuri, jamon și pește și fructe de mare. evident că le poți și gusta. Am scăpat de furnicar și am traversat strada, unde am luat prânzul la Jamon Experience. Într-adevăr o experiență și încă bună. Pentru 15 euro primești un meniu format din trei aperitive (porțiile nu sunt mari, mai degrabă se încadrează la categoria gustă una, gustă alta, însă mi-a fost suficient până a doua zi) la alegere, o friptura de porc la alegere (mușchi, antricot sau ceafă) cu garnitură (tot la alegere), un desert și ceva de băut (am ales un pahar cu vin alb).
Fiind aproape de Bari Gothic, m-am dus să vizitez Catedrala Barcelona și apoi m-am întors acasă pe alt drum.
Vă las să vă delectați cu pozele făcute în aceste trei zile, având în vedere că de mâine dimineață de la ora 10:15 va avea loc ceremonia de deschidere a Eurocon 2016.
https://andreeaw.sunphoto.ro/Barcelona_1_Nov_2016
