desi putin ametitoare la final, nu m-am putut abtine sa nu ma gandesc la 2 scriitori (chiar 3) in timp ce o citeam. cine a crescut la tara sau macar cine a avut bunici la tara rezoneaza foarte repede si usor cu aceasta carte. descrierea satului, a obiceiurilor, a oamenilor imi aduce aminte de „la medeleni” – ionel teodoreanu, „morometii” – marin preda si de ce nu, „ion” – liviu rebreanu. insa, actiunea, care te tine cu sufletul la gura mi-a amintit de un singur lucru: stephen king. nu am putut sa nu rememorez momente din „the stand” (apocalipsa) cand asteptam cu sufletul la gura sa vad daca protagonistul reuseste sa iasa din lanul de porumb, sau daca i se va intampla ceva rau. pe langa toate acestea mi-am adus aminte de propria copilarie, de mirosul ierbii, de curtea bunicilor, de pasari si de porc, de gradina de flori din fata ferestrei (in care obisnuiam sa stau sa citesc jules verne, carti imprumutate de la biblioteca satului, aflata intr-o camera a caminului cultural) sau de gradina in care cultivau deopotriva legume, cateva randuri de porumb (pentru fiert) si pomi fructiferi. de serile petrecute in curte, pe scaune, cu satenii care veneau in vizita sau in casa, adunati in jurul mesei, mancand seminte coapte pe plita si cu bunica incalzind mancare in ler (cuptor) pentru copiii care adormeau vrajiti si obositi dupa alergatura si jocurile de peste zi. este o carte fabuloasa pentru literatura romana, care descrie satul romanesc prin ochii unui copil. singurul meu regret este oarecum, intr-o anumita masura, ca toata agitatia s-a finalizat intr-un mod total neasteptat (aici este un plus), dar oarecum dezamagitor pentru fanul stephen king din mine. insa cartea, fara indoiala, merita citita si ar trebui explicata (pusa in scena, filmata) pentru cei crescuti intre betoane.
