Da, filme. Știu, nu prea scriu despre filme, dar…

Azi am avut zi liberă, așa că mi-am programat o după-amiază la cinema, cu două filme noi.

ATENȚIE!!!!! E CU SPOILERE!!!

Primul, „Mașinile 3” (Cars) este povestea mașinilor de curse care se întrec din nou pe tot felul de circuite, de-a lungul S.U.A.

O să spuneți: „film pentru copii”. Și da și nu, mai ales că printre prieteni sunt cunoscută că încerc să nu pierd nici un desen animat care apare nou pe marile ecrane. Ăsta este modul meu de a păstra copilul din mine viu cât mai mult timp. Și-mi place acest gen de animație, pentru că mă relaxează și pentru că mă motivează. Da, da, „Cars” are ceea ce pe vremuri numeam „învățătura din poveste”. „you are not a racer, you don’t belong here”. Păi cum să nu te motiveze când vezi cum Lightning McQueen, realizează că e timpul ca el să se retragă în glorie, așa cum a făcut-o și Doc Hudson, antrenorul lui, la timpul său și să-i facă loc frumoasei antrenoare Cruz Ramirez, care se dovedește a fi o puternică competitoare într-o lume a bărbaților, așa cum a fost și Louise Nash la vremea ei. Vocile? Owen Wilson, Chris Cooper, Nathan Fillion, Larry the cable Guy, etc.

Și acum… tatattttatattaattaa… „Dunkirk”, sau, mai bine spus, Dunkerque.

WWWWWWWOOOOOOOOOOOOOOWWWWWWW

Cu ce să încep? De unde să încep?

N-am văzut un film cu asemenea încărcătură emoțională de fix 20 de ani. Da, da, de 20 de ani, de la „Titanic” încoace. Știu că unora nu vă sună prea frumos „Titanic” – Di Caprio în urechi, dar eu mă refer strict la încărcătura emoțională a peliculei. Ceea ce a făcut Christopher Nolan este M-A-S-T-E-R-P-I-E-C-E. După un scenariu scris de el, a ieșit ceva ce nu voiam să se termine.

Recunosc că m-a ajutat foarte mult și atmosfera din sală. Oamenii au venit la acest film îmbrăcați ca la teatru. Sincer am așteptat ca după ce s-au aprins luminile în sală să înceapă să aplaude. Nimeni n-a scos un sunet în timpul filmului și oamenii au rămas înțepeniți în scaune minute în șir după terminarea proiecției. Dacă la „Cars” eram printre cei mai în vârstă din sală, la „Dunkirk” am fost printre cei mai tineri și sala aproape plină. Om lângă om, urmărind cu sufletul la gură acțiunea filmului. Un lucru inedit pentru un film a fost apariția pe ecran a capitolelor, asemenea cărților. Nu, nu cuprins, dar la prima scenă din capitolul respectiv, a apărut numărul și numele capitolului: 1. The Mole, 2. The Sea, 3. The Air.

Actorii??? Nume complet necunoscute mie în rolurile principale (adică fețe noi). Da, sunt și actori cunoscuți, dar au deținut roluri secundare. Tom Hardy? 3 imagini de final cu el ieșind teafăr din avion (e pilot), dând foc avionului și fiind luat prizonier. Kenneth Branagh a jucat rolul comandantului. Și, ca un fapt divers, unul dintre soldați este jucat de românul (sau francezul) Constantin Balsan, că s-a născut la Paris, în 1986.

Filmul? Sau poate piesa de teatru filmată? Nu, clar este film, însă are niște imagini atât de clare și dacă veți căuta informații (ceea ce vă sfătuiesc din tot sufletul să faceți) veți găsi că Nolan a făcut acest film în vechea artă a peliculei, fără CGI, că a folosit distroyere adevărate și soldați de carton pentru a da impresia unei armate mari. 338.000 de mii de soldați evacuați din Dunkerque, de zece ori mai mulți decât au sperat. Evident, mulți n-au scăpat cu viață, alții au fost eroi.

Dacă vreți să discutăm din punctul de vedere al poveștii, e cam subțire, după cum Nolan însuși recunoaște: forțele aliate anglo-franceze au rămas blocate în orășelul port Dunkerque, după ce nemții au cucerit vaste teritorii în Belgia și Franța, în timpul celui de-al doilea război mondial.

Da, da, știu, cu toții am văzut nșpe mii de filme, am citit cărți, poate am auzit povești de la bunii noștri, dar dacă nu vedeți filmul ăsta pierdeți o bucățică de istorie.

Nolan a reușit să creeze o adevărată capodoperă cinematografică redând bătălia pentru supraviețuire (evacuarea trupelor aliate) din trei puncte de vedere: infanteria – blocată pentru o săptămână pe plajele din Dunkerque, navală – bătălie de o zi și aviatică – aviația britanică avea combustibil pentru o oră.

Acțiunea este intensă și se întrepătrunde extrem de bine cu momentele de trăire sufletească și de zbucium interior în încercarea de a supraviețui. Așa cum spune personajul Commander Bolton, interpretat de actorul de origine irlandeză, Kenneth Branagh, „you can almost see it from here, but it does not mean that we are home”.

Foarte bine jucat, foarte bine făcut, te ține în priză de la prima până la ultima scenă. Dacă vă mai spun despre el, vi-l povestesc și vă stric plăcerea de a vedea un FILM. Sunt curioasă ce premii va lua, într-o lume plină de CGI.

Mergeți la cinema! Merită banii cu prisosință! Și dacă lați putea vedea ca mine, într-o sală în care parcă pelicula era proiectată doar pentru mine….